Iubind... o secunda

Eu, mi-am gasit secunda.
Un vis, un mit sau o minciuna
nu-mi pasa ce a fost, dar am trait...

Tu, ai trait si tu, secunda mea
din viata mea, prin viata mea
in care-ai fost
si ai trait... cat am trait.

Si te-ai pierdut in mangaieri
pe chip, pe trup si-n apasari
sublime peste pieptul tau,
o adiere, un sarut...placere.

Un gand, nastrusnic gand
in secunda-aceea am uitat ce sunt
ti-am spus povesti... ti-am spus ca esti
o tanara printesa... Unde esti?

Sau poate ai uitat ca esti
secunda ta din timpul meu...
rosul din sange ...
Sangele meu esti tu, sangele tau sunt eu
iti trec prin vene tot si te inund
si te invat cum sa traiesti rotund...

Iti curg din ochiul tau caprui, o lacrima...
iti ud obrazul si apun
intr-un suspin, pe buze desenand
un viu sarut... Sa-mi spui
sunt inca om, sau am ramas un gand...?

       *       *       *

Printre fuioare de nisip care masoara timpul
imi caut abatut secunda mea;
secunda-n care-am fost... ai fost
un mit, un vis sau o minciuna...

Nu-mi pasa ce ai fost sau ce am fost
marturisesc... atunci nu te-am iubit,
dar... te-am trait...

Genza Iubirii In Sapte Zile

Inainte de-a te sti credeam
ca dragostea e doar un sentiment infam
credeam c-am sa sfarsesc in bratele unei femei
care va face sa regret
orice farama din acest lugubru sentiment...

ZIUA I
Te-am cunoscut accidental
si nici macar n-aveam habar
c-am intalnit o fata care inainte
de-a trai, a invatat ce-nseamna
a iubi !

Si am simtit din prima clipa
ca-mi creste-n spate o aripa
si-alaturi de aripa ta-am sa zbor
pana veni-va-mi clipa-n care, ca un om
sa mor...

ZIUA II
Si am vazut in tine-un om
atat de trist, ingenunchiat,rapus, invins
care-mi cerea sa-ngenunchez de fel
sa poata sa-mi vorbeasca oarecum
de la nivel...

Dar poate n-ai vazut ca in genunchi eram
si in genunchi privindu-te veneam
cerandu-ti sa creem o amintire
cersind cu-atata obstinatie-o
farama de iubire...

Si-atunci vazand ca doar iubire-ti cer
m-ai luat de mana si m-ai ridicat spre cer
stiind ca pentru dragoste nu am sa mor
stiind ca pentru dragoste-am sa-nvat
sa zbor...

ZIUA III

Si m-ai purtat prin sfere-nalte
si-atunci mi-ai aratar ca-n fond se poate
ca-n lumea asta poti sa vietuiesti
doar daca-nveti cumva
cum sa iubesti...

Si ca sa vezi daca am invatat sa zbor
mi-ai dat drumul usor la mana si usor
am inceput in gol sa cad
si in sfarsit de teama ca am sa te pierd
m-am ridicat...

Iar de atunci continuu sa planez
in jurul tau sa gravitez
si-n jurul meu sa gravitezi firesc
nu-mi mai e teama-acum sa-ti spun
ca ... te iubesc...

ZIUA IV
Si daca dragoste a fost, atunci sa fie...
sa se cladeasca-mparatie
din sange-albastru, sange-albastru sa se nasca
si impreuna dansii sa cunoasca un lucru,
s-au nascut ca sa iubeasca...

Caci dragostea din dragoste s-a zamislit
din ani de cautari si din atata suferit
din ratacire, din deriva, din nestire
si din dorinta de-a crea o amintire, premisa
pentru trainica iubire...

Si sa invete sa adune necuprinsul in cuprins
caci falnic viitor li s-a promis
semnat cu sange, peste veacuri, testament
sa fie straja si sa fie permanent
aparatorii unui nobil sentiment...

Ziua V
Si pentru ei si pentru tine scut am sa ma fac
caci voi imi sunteti astazi ce-am mai drag
o unica speranta si un gram de viata...
Voi sunteti Luna de pe cer cu Stelele
Eu soarele din dimineata...

Lumina ochilor si sangele mi-l dau
caci fara voi sunt rege fara neam
dau tot ce am avut si tot ce n-am
aproape sa va fiu, sa va veghez, sa va iubesc,
de-acum si cat mai dainuiesc...

Ma leg ca n-am sa las nimic sa fie
vreo boala in a mea imparatie...
Si n-am sa las vreodata sa rasara
vreo alta luna, sus pe cerul meu
prea-scumpa doamna... !

Ziua VI
Iar ochiul tau de-acuma fi-va-mi far
si ca recunostinta-ti dau in dar
bataia inimii din piept
iar de va fi sa plec din asta lume, fi-vei sigura
ca Dincolo, am sa te-astept...

Acuma crede-ma ca nu-mi va fi usor
sa uit ca tu m-ai invatat sa zbor
ca  tu mi-ai pus in spate o aripa
si m-ai purtat prin cea mai dulce...
si mai lunga clipa...

Mi-ai daruit in loc de-o viata-un vis
cu mana ta firava m-ai cuprins
si ai nascut lumina din lumina
m-ai implinit... iar Clipa far-de veste
daca vrea... Sa vina !

Ziua VII
Sa ma gaseasc-acu-mpacat si fericit
ca langa tine am imbatranit
si c-am facut din noi sa nasca si sa creasca
iubire pura din iubire pura,
sfanta, imparateasca...

Am sa gasesc eu Dincolo un loc frumos
sa-ti fac eternitatea sa nu fie de prisos.
Nu te grabi, mai lasa-mi timp sa-l construiesc !
Eu plec acum, dar nu uita ca te-am iubit...
si te iubesc !

Ma leg sa fac eternitatea sa ne fie
o oaza de eterna bucurie!
Eu, cerc concentric tie
Tu, cerc concentric mie... !



                                                                          ( Ion STEFU )

Daca...

Daca ai sti ca ochii-i dau cu moartea
zi de zi
n-ai mai uita c-am fost in lumea ta
si ai veni...si m-ai iubi

Daca ai sti ca nu mai am in mine vlaga
si ochii imi sunt plansi si tristi
n-ai mai fugi de mine,
nu ai mai uita, in lumea mea
sa mai existi...

Daca ai sti ca ai lasat in urma
un suflet gol care te cheama
ai umple golul abisal care ma-neaca
si-ai adormi pe bratul meu in fiecare seara
fara teama...

Daca ai reusi sa vezi ca-n mana
in loc de sabie am un stilou
cu care-n lumea mea te scriu stapana,
poate-ai vedea cu-adevarat cine sunt eu...
Un suflet ratacit, nascut-nainte
sau poate dupa timpul sau,
care doreste sa-si incheie ratacirea
adapostit in pieptul tau
in care bate inima care ma cheama
si catre care vin strivit
si dehainat si haituit
de-atatea cautari si de atata ura,
poate ai reusi sa vezi in mine adevarul
nu minciuna...

Daca ai reusi sa vezi ca-n tine
ascund dorinta de a fi
ai pune capat suferintei
si ai veni... si m-ai iubi...

Solitudine

In dulcele chin ai incuiat dorinta
care se naste noaptea cand in vis ne ploua
ai luat o inima curata
si ai retezat-o in doua...

Si sangele care a mai ramas tinzand spre tine
a curs, si toata dragostea curata s-a ascuns
in intunericul apasator, curgand cu soarele
spre implacabilul apus...

Sub pleoape mi-am inchis privirea
din ochiul nesatul sa planga,
un viitor ascuns intr-un trecut
batut de ticaitul ceasului in dunga...

Si de atunci imi sangereaza pe caiet stiloul
si palmele-mi sunt singure de noi
ma dor peretii camerei cu usile-ncuiate
si ma apasa timpul care nu se-ntoarce inapoi...

"Pe cai !" sau "Pe curand !"

Nu ti-am cerut nimic
din ce n-ai fi putut sa-mi dai !
Astazi, te rog, pastreaza tot ce ai
nu mai imi pasa cine esti
nu-mi pasa daca stai !

In fond, n-ai fost decat o sursa de durere
o suferinta scrisa intr-un vers
iar pentru mine n-ai avut decat tacere
in tot ce-a fost, azi nu gasesc un sens...

Asa ca am pus capat suferintei
si sincer, astazi, n-am niciun regret;
am sa schimb litera din alfabet
si n-am sa mai scriu pentru tine niciun rand
asa ca-ti spun "Pe cai !" sau... "Pe curand !"

Cu dragostea pe tabla de sah

Ne sunt pionii toti rapusi
invinsi sub miza jocurilor fara rost
ne-a fost iubirea ca un joc de sah
si stau acum sa ma intreb : la ce folos ?

Nebunii mei, m-au parasit,
norocul i-a impins spre alte zari
de cand pe tabla mea ai poposit
Regina, peste turnurile-nalte pan' la nori...
Iar caii, toti loiali, pierit-au printre sute de mutari
au reusit sa iti rapuna caii si-apoi turnul,
insa, raniti fiind, murit-au amandoi...

Si-apoi din locul meu de Rege
mi-am aruncat privirea peste zari
si am vazut ca locul regelui de langa tine era gol
precum e locul gol in stanga mea...
si m-am decis ca, pas cu pas, sa-naintez prin spatii
sa mi te-apropii, tu Regina, cu-ale tale gratii...

Dar la jumatea drumului zarit-am
nebunii stand de straja-n fata ta
mergand la pas...
doar unul a-ndraznit sa cada... unul a ramas...
Vazandu-se ca-i singur si tinzand spre locul
atat de gol din dreapta ta
a ridicat cu furie in aer spada
din flanc... punandu-ma in sah...

Si-atunci am stat si m-am gandit...
Eu, os domnesc si calapodul lumii,
osanda sa imi fie oare
sa duc o lupta... cu nebunii ?

Intelepciunea insa m-a impins
s-astept nebunul sa devina las
si iata, azi, cand se sfarseste timpul
doar eu si tu am mai ramas...

Iar in singuratatea ta, de frica
m-ai atacat, m-ai asezat in sah !
Fara sa vezi,
ca-n asteptarea clipei care va sa vina
eu, te astept sa muti...

E garda la Regina...

De bello nostrum

Ea : Ce faci, ai plecat sau ma ignori ?

El : Eu, te astept, tu nu m-ai invatat
sa te ignor, sa uit de tine!
Etern m-ai invatat sa te astept...

Ea : Dar eu sunt cea care te-asteapta
sa imi rasari tu, soare peste lumi
sa imi cobori... o umbra de iubire
peste sani...

El : Si cum se face ca-asteptarea ta
inseamna-n ochii tai uitare
cand esti prea mandra sa admiti ca ma iubesti
cand esti prea muta sa-ti aud chemarea ?

Ea : Te rog sa vezi, te rog sa crezi
ca-mi este gandu-ntunecat
si sa aleg imi este-atat de greu
cand, nefiind iubita nu am invatat vreodata sa iubesc
iar tu apari de nicaieri si ma inveti
cum sa traiesc...?

El : Iubirea pentru tine-nseamna-nsingurare
si-apoi ma-ntrebi de ce si inima din piept te doare...?
Eu de iubire-o viata-ntreaga n-am sa fug
dar am sa fug de tine, cand nu-mi spui
nici DA nici NU...
Daca iubire pentru mine n-ai
te-ntreb cu inima deschisa... ce mai stai?
Ce-ti pasa azi de suferinta mea
cand tu vreodata nu ai suferit?
Cand nici macar nu ai iubit...?
Cand toata lumea te-a iubit
si ai ucis pe toti sub nepasarea ta...
Ce-ti pasa de mai moare unul
sau sihastrie fie-i viata sa...?
Singuratatea ta-mi va fi companion
de drum prin vreme
si singur ai sa ma gasesti pe-aici...
Asa ca pleaca azi si cata alte brate sa te cheme
si lasa-ma sa imi imbratisez singuratatea
in tacere...

Unu impartit la doi

Singuratatea cea de veacuri m-a-ndemnat
ieri sa te caut, azi sa te gasesc
iar maine sa ma vada tot cu tine
si anul plin sa ne gaseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI...

Neimplinirea, infamia si minciuna
de secole intregi te-au indemnat
ieri sa m-astepti, azi sa ma intalnesti
iar maine sa te vada tot cu mine
si anul plin sa ne gseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI

De astazi prinde-ma de mana !
Caci timpul isi apleaca fruntea coplesit
iar veacul plin are sa ne gaseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI...

Resemnare

Noroaiele societatii noastre
au ucis in noi fecundul sentiment
cu care am crescut, copii fiind
prin lumea asta de ciment
in care am cimentuit fiinta
cu mii de apasari absurde

N-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...

Si au sadit in uterul din care ne-am nascut
un sentimemt infam pe nume Ura
ne-au luat si inima din piept
ne-au luat si painea de la gura...

Si intrebam de ce uitam sa mai iubim
de ce ne-ascundem dupa vorbe moi
cand azi de nimeni nu ne este frica
cand am uitat sa ne mai fie frica
doar de noi...

Si am ajuns sa ne ucidem ingerii
care ne-au fost mereu acolo, pazitori.
Le bem cu-atata sete creierii
si-apoi ii intrebam ca tampii :
"De ce mori? "

Iar dragostea-a ajuns sa fie
din incurabil sentiment
o boala lunga si chinuitoare
tot vrand sa o tratam ii cautam medicament
fara-a-ntelege ca-insusi tratamentul doare...

       *       *       *

Ne-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...

Eternitate de cerneala

Am sa iti dau in dar secunda
care sa te cuprinda in magia ei,
in care sentimentele abunda
in care tot ce ai e tot ce vrei

Am sa alung din lumea ta pustiul
singuratatilor fara de margini
am sa-ti sadesc in ochi "a fi-ul"
scriindu-te eterna-n mii de pagini

pe care sa la rup cu mila
din suflet si sa le arunc in vant
ca sa te poarte peste spatii, tu, sublima
si-o lume-ntreaga sa te stie
c-ai existat si te-am iubit pe-acest pamant.

Iar ochiul tau vreodata sa nu planga
ca a ramas captiv intr-o secunda
iar glasul tau sa nu ramana niciodata mut
caci tot ce ai acum e... tot ce-ai vrut...

Chemarea lui Eros

Ungherele absurde ale camerei ma cheama
peretii albi de creta ma trezesc
ma cheama asternutul de zapada
in noaptea din privirea ta sa ma cufund
si in sarutul de pe buza ta sa ma topesc

Ma cheama pernele de puf
ma cheama aerul pe care il respiri
cadenta inimii din pieptul tau ma cheama
ma cheama langa tine si misterul din priviri...
Ma cheama mana ta firava care a ratacit in parul meu
ma cheama langa tine trupul tau de fata
care imi cere-n adieri fierbinti... sa il sarut...

Si-atunci rasar din colturile-ntunecate
si ma prefac in unda peste trupul tau
si ma prefac lumina-n ochiul tau
pe buze ma prefac sarut, si ma prefac in inima
sa iti incap in piept mereu...

De sub lumina focului plapand
cearsafurile vii se razvratesc
atunci cand trupul tau invata sa iubeasca
atunci cand stelele de pe cupola lui Atlas se prabusesc
si se prefac lumina-n parul tau...
Cand Luna se revarsa peste chip
tu uiti sa mai respiri si,
violent rapind tacerea noptii,
cladesti din mii de soapte,azi,
firescul... Te iubesc...

Confesiunea Cavalerului Tristei Figuri

Am ridicat de-atatea ori cu furie in aer spada
mandriei si orgoliului nemasurat, necontenit
si am ucis in mine si dorinta dar si dragostea
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

Si m-am temut adesea de tradare
iar cand am fost tradat, cu sange m-am hranit
si-am ars cu falsele iubiri pe tradatori
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

Si-am razbunat cu furie... cu ura
orice farama data de iubire, si-am trait
in solitudine apasatoare si in intuneric
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

       *       *       *

Dar iata, te-am gasit pe tine, suflet viu, fugar
cu toata dragostea nedata catre tine vin
mi-e inima de gheata... gandul indoit
mi-e teama sa nu te strivesc si sa raman si-acum
neimplinit...

Sa nu pleci niciodata, iti fagaduiesc
ca nu ma tem in fata dragostei sa fiu umil
sa nu ma-ntrebi, in schimb, de ce eu te iubesc
primeste-ma si lasa-ma ca, implinindu-te
sa fiu de astazi implinit !

Mi-a fost atata vreme drumul
singur si sinuos...
Dar pasul tau, de langa pasul meu
il face astazi... mai frumos

Imi simt sfarsitul mai departe
cu fiecare clipa-n care-mi esti,
ma simt tot mai aproape de pamant
cu fiecare clipa-n care-ti sunt...

       *       *       *

Si n-am sa mai ridic in aer spada
mandriei si orgoliului nemarginit !
Am sa hranesc dorinta dar si dragostea...
Sfarseste-mi agonia cu iubire,
Fa-ma implinit... !

Vae Victis

Am pus genunchiul in pamant
dar nu ca sa iti cer un legamant
ai infipt in mine sulita ta otravita
oh Doamne, vorba ta nesabuita
mi-a asezat tristetea in priviri si vezi
ca de atata plans nici lacrimi nu mai curg si doare
si simt cum se sfarseste clipa mea de cautare...
Imi strang in palma sangele pe care-n vene l-am purtat
dar tot
e doar otrava si o rana-n cord...

Povestile isi scriu acum capitole finale
or sa ma doara paginile care vor ramane goale
simt cum ma sting sub ochiul tau atent
atat de orb... neobservand sfarsitul violent...

Mi-e inima intunecata si ma-ntreb
singuratatea oare vrei sa iti traiesti
sau oare numai din mandrie imi soptesti
cu glasul stins...
Vae Victis... !

De dor... ma doare

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si-mi pare
ca fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si de dor... ma doare...

       *       *       *

Atat de singuri par pe ceruri norii
calatorind pamantul, parca plang
cand ma privesc din inaltimea lor
cum ii petrec cu ochiul verde
si de dor ma ploua
si ma frang in mii de picaturi si-atunci
ma doare apasarea timpului in care
obrazu-mi sta brazdat de-o lacrima firava,
in care tamplele imi sunt zdrobite de-amintiri...
Eu am ramas aici, te-astept, de ce nu-mi vii... ?

Imi bat in poarta-atatea suflete fugare
cersind cu ochi livizi doar vise de un leu.
M-am saturat sa fiu bagaj de amintiri vulgare,
vreau sa traiesc mai mult de-o noapte,
vreau... mereu...

Ma simt atat de singur printre oameni
ca-mi vine-acum de oameni sa m-ascund
sa fug de ei, sa fug de tine
sa-mi plang in liniste singuratatea
cu lacrimi grele ochii sa-mi inund...

       *       *       *

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si doare
cand fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si, de dor... ma doare...

Scrisoarea calatorului in timp

Sfarama-ma, aduna-ma, cuprinde-ma
aduna azi bucatile din mine
care s-au risipit de-atata timp
in tine...

Saruta-ma, aduna-ma, cuprinde-ma
renaste azi iubirea care a murit in mine
in ani de cautari, de ratacire, de nestire
fara tine

Iubeste-ma, cladeste-ma si tine-ma de mana
si-ajuta-ma sa regasesc in mine
acel om care-a murit de cand nu mai imparte
secunda mea la doi... cu tine
secunda ta la doi... cu mine...

De nu, striveste-ma in palma ta
si-arunca-ma in toate cele patru zari,
dar sa nu uiti ca-n piept ai inima si existenta mea
si-oricat voi rataci in veacuri de nestire si de cautari
din pieptul tau, si inima si existenta
'or sa ma cheme si au sa-mi arate
de-a pururi... drumul inapoi...

Aproape...

E noapte si luna-mi zambeste
prin geamul feretrei, prin matasea perdelei...
Pe perna mea chipul tau ma pazeste,
cu chipul meu visu-ti veghez

Departe iti sunt, aproape imi esti...

Si dup-atatea mii de forme
de "te iubesc" in mii de straie
se-abate peste mine-o ploaie de lacrimi vii
din ochiul tau... pe-obrazul tau
in ochiul meu... pe-obrazul meu...

In palma mea...

Te-asez sublima-n palma mea,
in mintea mea... in palma mintii mele...
Cu fecare lacrima pe care-o versi
rupi parti din tine... Eu te culeg in palma mea
ca sa te am mereu cu mine... in palma mea

In palma mintii mele...

E noapte si luna te mangaie plapanda
prin geamul ferestrei, prin matasea perdelei
pe bratul meu adormi... Eu, visele-ti veghez...

          *          *          *

Aproape iti sunt, aproape imi esti
In palma mea,
In palma mintii mele
Traim de-acum nespusele povesti
Aproape ma simti...aproape imi esti...

Toamna... iar...

E toamna iar,
imi ploua-n suflet cu regrete
cand nori se-aduna multi in mintea mea.
Mi-e dor sa simt prezenta ta cumva
cand toate visele se spulbera-n caiete
cu versuri dedicate tie
in timp ce tot ce imi ramane mie
e o durere crunta-n piept.

Afara ploua violent
si stropi de ploaie se izbesc de geam...
Stii tu cat imi doresc azi sa te am
aici cu mine, si iesit din timp
sa uit, cumva, ca mai exista
acest macabru anotimp...?

E toamna iar...

S-au ofilit in mine-atatea sentimente
si de atat-amar si ochiul verde
imi uda-obrazul cu regrete...
Gonit am fost, gonit sunt iar;
imi iau traista-n par si plec iar ca un ultim dar
iti las din mine o poema si-un alint.
In fond... e ca si cum te-as fi iubit...
tu, un vis de vara, spulberat de toamna...

Iar...

Lectie de sintaxa a iubirii

In lumea asta-n care totul se sfarama
Mai am in mine o farama de "a fi"
Satul de conjugarea verbului "a sti"
Incerc acum sa-l inteleg pe "a iubi".

Dar intr-un mod cu totul aparent
Si dupa ce m-am straduit atat de mult,
Nu am putut sa gust din forma de prezent
In schimb, m-am ghiftuit cu forma de trecut.

Cat despre viitor sa nici n-aud
Cand in prezent tot mi se spune "NU"!
In consecinta, pentru mine, viitorul,
Ramane numai un subiect tabu.

          *          *          *

Caci visele in "azi" se construiesc
Si nu imi pasa maine ce va fi...
Iubeste-ma acum ca poate maine,
Satul de "am iubit" sau "voi iubi",
Eu, pentru tine, n-am sa fiu
Decat o forma de trecut al lui "a fi"

          *          *          *
Si-n lumea asta-n care tu-ti impui sintaxa
Eu de prezent am sa m-ocup cat mai traiesc.
Asa ca, lasa-ma sa imi incep cuminte fraza
Cu verbul pus la forma de prezent...
Deci... eu iubesc...

Epigrama pentru Romania

23 de ani s-or duce
dracu` in Tara asta toata !
De`or ajunge s-o conduca...
un Oligofren si-o Planta !

A fi OM... e lucru mare...

Omul, o colectie de ganduri
o enciclopedie de idei
un izvor de dragoste
nesecat, nedat, neprimit...
O iluzie a existentei perpetue
o naluca, o nuca...

Viata data cu portia
iluzoriu traita
derizoriu platita...

Irosita... un vis, o amintire
a ceea ce am fost atunci cand am fost necreati,
recreati in lumea asta concreta
latenta, existenta, inerenta...

Stapan in nestapanirea sa,
omul... doar o colectie de ganduri...

O viata printre idei,
iluzoriu traita
derizoriu platita...

Narcisism

Astazi, m-am intalnit cu mine
Si-atunci vazandu-ma atat de singur
Eul mi-a spus cam apasat :

Ce e cu tine tinere, chiar nu te-ai saturat
de-atata timp sa tot traiesti cu mine,
prin mine ? De astazi te-am abandonat...

Si-atunci privindu-ma pe mine
cu ochiul verde, in ochiul verde, i-am raspuns :

Decat sa mai traiesc prin altii, mai bine
traiesc prin mine, cu mine... nu vezi
dinamitez orice relatie interumana
cu o infuzie macabra de iubire
pe care insumi eu nu o cuprind
iar in raspuns, pretind sa fiu iubit...

M-ascund dupa cuvinte dulci, ce Paradis
in fapt, atrag doar ca sa fiu respins...
Nu sunt frumos... iubesc sa mi se tina de urat
nu sunt iubit... sunt doar urat...
Un om urat... e grav, incep sa inteleg ce sunt,
o falnica deriva in nestire
o oaza... Nu ! O nebuloasa de iubire ;
ofer mai mult decat pot eu sa duc
si sunt insidios... nimic mai mult...

Fur inimi ca sa le pastrez trofeu
ma spal cu sangele iubirii si renasc tot EU ...
Acelasi EU, urat de propriul Eu...

Nu ma surprinde ca ma parasesti si tu !
La urma, cred c-am sa ma parasesc si eu,
am sa-mi fur singur inima
si-am s-o pastrez drept cel mai pretuit
trofeu...

Iar la final, te rog, mai stai !
Nu sunt frumos... o stiu !
Mai am o ultima dorinta... doar atat...

Mai stai si tine-mi de urat...

(02. mai. 2012 )

Libertate

Am libertatea vantului,
Precum am libertatea cuvantului,
Am infinitul verbului "a fi"
Am libertatea de a sti
Am libertatea sa traiesc
Am libertatea sa iubesc

Am viata-n maini
Am libertatea sa n-ascult ce-mi spui...
Am necuprinsul unui gand...
Sunt liber sa exist asa cum sunt...

O frunza-n vant...
Un prim sarut...

(19. mar. 2012)

Lux et Eros

Lumina din lumina se naste
si din lumina tot ce vezi s-a zamislit
nu cere sa-ntelegi, intai cunoaste
macar ce e finit, din infinit...

Iubirea din iubire se naste
si din iubire tot s-a zamislit
nu cere sa-ntelegi, intai cunoaste
macar ce e finit, din infinit...

Cand s-a unit lumina cu iubirea
intaiul Om s-a zamislit
nu cere sa-ntelegi, intai cunoaste
macar ce e finit, din infinit...

(19. mar. 2012)

Ontologie

Te iubesc...
Aceste doua cuvinte
Din care s-a nascut umanitatea...

Aceste doua cuvinte s-au nascut
din suferinta Primului Om, creat cu totul singur,
din extazul sau ulterior, atunci cand si-a vazut perechea...
Aceste doua cuvinte sunt sinteza vietii
primul si ultimul nostru scop pe Pamant...

De ce nu ma asculti ?
Caci n-ai sa intelegi
cati ani de cautare stau in aceste cuvinte
si n-ai sa intelegi ca oasele bunicilor bunicilor tai
stau in aceste cuvinte de care tu iti bati, uneori, joc...
Si n-ai sa intelegi ca, la origini,
primul tau tata a fost Adam
iar mama ta a fost suferinta lui in fata insingurarii, pana la Eva.

Asculta-ma, caci n-ai sa intelegi
ca, in fapt, tu esti aceste doua cuvinte.
Pentru ca inainte de a fi vreodata trup pe acest Pamant,
ai fost un "te iubesc !" intr-o scrisoare de dragoste.

Nu rade acum ! Caci razi de Dumnezeu !
Pentru ca prima forma de iubire
a fost manifestata chiar de catre El
in fata propriei Sale creatii...

Te-ai invatat sa spui prea lesne "Te iubesc ! "
tot vrand sa pari mai tandra, mai cuceritoare;
sa stii ca aceste vorbe nu-s biletul catre dormitor.
Mai mult decat o declaratie de-amor,
ele sunt juramantul cel mai scump al unui om !

Te iubesc...
Aceste doua cuvinte din care,
prin voia Providentei,
s-a nascut umanitatea...

Traieste-le atunci cand le rostesti !
Si-atunci cand le rostesti, TRAIESTE !

(06.mar.2012)

Comertul cu dragostea

Am fost odata un fauritor de strofe,
calatoream, purtat de vant, in lat si-n lung,
impodobind mintea femeilor cu slove...

Dar iata, am ajuns pe mine sa ma vand...

Acum sunt doar un negustor de chilipiruri,
ma vand la pretul cel mai bun.
Tu-asaza-te pe bratul meu o data
iar eu in palma ta, etern, am sa ma pun.

Sunt poate cel mai loial vanzator
si nu-mi prea place sa negociez...
ofera-mi doar o noapte de amor,
iar eu o viata, am sa te veghez...

Nu-ti cer sa-mi dai mai multe decat ai,
dar nici sa ma tratezi vreodata cu dispret...
Tu numai dragoste, respect si liniste sa-mi dai,
in schimb ai sa obtii un om si-un sentiment...

Probabil la cel mai bun pret...

Sunt doar un negustor de chilipiruri !
Dau dragostea la pretul cel mai mic.
Imi vand si sufletul si trupul
cu mult sub pretul pietei...

Pe nimic...

(03. mar. 2012)

Digestia iubirii

In ultima vreme am invatat
ca dragoste trece prin stomac.
Si iata, cel mai nobil sentiment
a ajuns sa fie doar...

O excrescenta canceroasa a acestei societati
in care, doar cu mici exceptii, toti
sunt niste onanisti in faza terminala,
iar de iubire a ajuns... in cot sa-i doara...

Si uite, astia toti ne-au invatat
ca dragostea-i filtrata de stomac,
iar cel mai nobil sentiment
a ajuns sa fie... doar... un excrement...

(18.feb.2012)

Trilogie Florala

Trandafirul Rosu

Imi sunt petalele ca focul,
caci focul arde in petala mea,
si-ascund in floarea mea tot jocul
iubirilor ce nu le vei uita.

De ma culegi acum cu mila,
de tine mila voi avea...
Iar de m-oferi cu inima umila,
ea toata dragostea-ti va da.

Caci voi aprinde-n inima ei focul
nebanuitelor trairi
si toata viata, voi, trai-veti jocul
nemuritoarelor iubiri...

* * *

Trandafirul Alb

Imi sunt petalele mai albe ca zapada
si eu sunt cea mai pura intre flori.
Iti asez in ochi sinceritatea
iar ochiul tau, privit, va da fiori...

De ma culegi cu inima curata,
eu puritate-n tine voi sadi,
iar de m-oferi vreodata, acea fata,
mai sincera ca niciodata va grai.

Caci am s-asez pe buza ei cuvantul
cel fara ocolisuri; sincer, bland
Si-ti vei lega de dansa trupul tau si gandul,
iar pentru ea tu fi-vei Raiul pe Pamant...

* * *

Trandafirul Galben

Imi sunt petalele rupte din soare
si soare am sa-ti dau-n priviri.
Eu sunt cel ce alina tot ce doare
si eu, pot sa-ti dau marile orbiri.

De ma culegi cu chibzuinta,
eu chibzuinta-n tine voi sadi.
Iar de m-oferi celei ce-ti e iubita,
iubita intru veacuri iti va fi.

Caci am s-asez in sufletul ei soare
din soarele cu care ma hranesc.
Si cat e soarele de aprig si de mare,
atat de aprig iti va spune "Te iubesc" !

(14.feb.2012)

Balada Indragostitului

Din zambetul tau viu extrag
doar partile care imi plac.
Si-un lucru este cert, nu am sa las sa cada
pe tine fulgii de zapada.

La masa cinci, la cafeneaua de la Foisor
sunt numai eu si parc-as vrea sa mor,
ca n-am la mine pix si nu am nici hartie
si parc-as scrie-o poezie...

Ma uit afara... iarna-n toi
si parca ma cuprinde-un dor de-un NOI.
Pun mana si te sun sa-ti zic:
"Nu sta afara, chiar nu vezi ca-i frig?

Nu vezi ce cald este la mine-n gand?"
Inchid si-mi spun :"Oh Doamne, ce patetic sunt!
Cum dracu sa ma placa fata
cand eu-i dau complimente... cu lopata."

Nu ar fi mai simplu sa ii zic :
"Esti prea frumoasa, dupa tine pic !"
sa recunosc, ca sunt indragostit, intaia oara
cat oare o sa poa` sa doara

orgoliul meu absurd si prost
ascuns dupa cuvinte fara rost?
Ca doar iubirea nu-i filosofie
e doar un sentiment si doar se stie
ca mausolee nu trebuie sa costruiesti
sa demonstrezi ca o iubesti !

* * *

Deci, cititorule, sa nu fii prost ca mine
sa lasi o fata sa se sperie de tine!
Daca ajungi sa simti, ca pentru-o clipa, pentru ea traiesti,
nu sta la masa cinci, la Foisor, ci mergi la ea si spune-i franc...

Ca o iubesti...

(13.02.2012)

Protest

Nu am nimic pe lumea asta,
dar am atata dragoste de dat,
in timp ce-mi plange inima ca proasta
ma fericesc ca n-am cedat.

Ma uit atent la lumea asta dusa
cu capul dupa verzi de pe pereti,
au listat astia dragostea pe bursa
si tu-ti bati joc de viata fara sa regreti.

Atata nepasare ma-nconjoara
si parc-as vrea cu nepasarea sa ma lupt
dar simt c-am obosit si a-nceput sa doara
in mine marele avant pierdut...

Ma uit in jurul meu si vad doar țâțe goale,
trairi cupide pan` la infinit;
femeia-i doar ce are-ntre picioare
iar pentru vorba ceea, toti tampitii vin.

In timp ce noua, inimosii,
nu ne ramane de facut
decat sa stam pe ger ca prostii
cu aripile-n traista de la gat.
Si daca esti atent, spinarile ne par
mototolite de la par...
Ca, vorba ceea, prostii vin
sa traga fetele prin vin,
sa taga painile prin spirt,
sa-ntoarca visele in birt,
pan-o ramane din iubire
un fel de vaga amintire...

(10.feb.2012)

Dreptul la Timp

Din tot ce-a fost, n-a mai ramas nimic
decat un univers anost, si inca-atat de mic
in care tot ma chinui in zadar sa fiu,
in care-am invatat sa-nvat ce stiu.

Si-acum, de nicaieri, apari ca o himera
ca o iluzie a celui care spera,
tu esti vibratia pe care-n piept o simt
si tu ma faci sa cer dreptul fiintial
la timp...

Gandindu-ma la tine recompun
un "EU" format din tot ce-am reusit s-adun
dupa furtunile care-au batut in lat si-n lung
si m-au facut sa fiu ce sunt.

* * *

Azi, ma hranesc din zambetul tau cald,
in ochiul tau caprui ma scald,
rasar din chipul tau senin,
mai alb, mai bland, mai viu si vin
purtand in piept vibratia primordiala
a omului care-a invatat sa dea, mai mult decat sa ceara;
pentru ca eu am invatat sa simt...

* * *

Cu palma chipul ti-l alint
si astazi numai pentru noi
cer dreptul existential...
La timp...

(09.feb.2012)

Confesiunea unui trufas umil

Atat de lungi imi par secundele acestea
pe care singur le petrec
scriindu-mi abatut povestea
trairilor pe care tot incerc

sa le cladesc atent in fiecare suflet
in care ma refugiez ca un orfan
nascut din cine stie care pantec
in cine stie care an...

* * *

Si totusi, cu atata abstinenta
ma chinui sa cladesc in fiecare cord
un sentiment mai falnic si mai trainic
decat castelul oricarui bun lord.

Dar vad ca sunt precum el, mesterul Manole,
cand in zadar incerc sa construiesc
un edificiu viu, in suflete frivole...
Caci pana-n zori, toate se prabusesc!

* * *

Si toata viata mea pare sa fie
o trista poezie fara sens
in care-astern versificatii pe hartie
nascute dintr-un sentiment intens
si dintr-o inima pustie
ce pare ca, la imparteala...
ea... mi-a fost daruita... Mie...

(4. feb. 2012)

Nihil Sine Deo

Am pasul frant, am ochiul orb

Am gandul innoptat si corp de corb

Cam fara pene-n lumea asta care a ramas natura

Moarta, intr-un tablou in care Dumnezeu ne-njura...

Atat de mic sunt pentru lumea asta

Incat ma chinui groaznic sa incap

Mai am in mine ce-a ramas... speranta

O paine-n traista si un glont... in cap.

Caci cel ce isi doreste libertatea

De-a fi macar el insusi peste tot

Tinand in mana lui dreptatea

Va fi gasit cu tot cu dansa ... mort...

* * *

Cu glasul stramb, cu capul gol,

Judecatorii joaca-n deplasare

In timp ce astia chiori mai mor

Tot chinuindu-se sa stea-n picioare...

Au pasul frant, au ochiul orb

Au gandul innoptat si corp de corb

Cam fara pene-n lumea asta care a ramas natura

Moarta, intr-un tablou in care Dumnezeu mai sta o tura...

(02.02.2012)

Sancta Familia

Sunt doar un fruct

cazut din copacul sinceritatii

Si nu ma ascund printre cuvinte

atunci cand vreau sa spun

ce vreau sa spun.

Sunt doar un bagaj

de vise efemere

irosite in neantul

gandului vostru...

Sunt doar un pachet de idei

ambalat sub dojana

parintilor grijulii

care nu au uitat inca

sa mai fie parinti...

Sunt doar un fruct

cazut din copacul sinceritatii...

Sau poate am ajuns sa fiu

doar un bagaj de vise efemere...

Dar la umbra ochiului

de parinte grijuliu

eu, spre deosebire de voi,

am invatat ... "sa fiu"...

Intr-un cantec de vioara

Intr-un cantec de vioara

ma ascund in glasul tau

urmaresc in note triste

un trecut in care eu...

necreat in asta lume

ma jucam prin gandul tau...

O idee fara nume

un gand bun... sau un gand rau...

Ma prefac in om si astfel

ma apropii sa te simt

intru tot, si pielea alba

cu nesat sa ti-o ating.

Si sa plang in parul tau

lacrimi care n-au fost planse

prefacute-n pietre scumpe

care inca n-au fost stranse...

Si sa strang usor in palma

trupul tau atat de pur

intr-o zi, in miez de toamna

sub intinsul de azur...

Intr-un cantec de vioara

sa ma pierd in glasul tau

sa renasc din note triste-n

lumea asta ... un gand rau...

(2011)

Sa-mi spui te rog...

Sa-mi spui te rog, cum as putea s-ajung

Pe bratu-mi obosit sa te astern

Si-n parul blond, prin noapte, eu sa-ti cern

Puzderia de stele de pe cer...

Sa-mi spui te rog cum as putea s-ajung

Sa stiu ce despre tine nu-i stiut

Sa pot sa-ti dau eternitatea-ntr-un minut

Tot ce vreodata ti-ai dorit si n-ai avut...

* * *

Stii tu cumva, cat imi doresc sa pot

In ochiul tau cel verde sa ma pierd

Pe pieptul meu sa te asez usor

Cu palma-mi moale, chipul sa-ti dezmierd ?

Stii tu cumva cat imi doresc acum

Sa sorb cu sete din sarutul tau

Sa ma dezic de tot ce este rau

Hranindu-ma din sufletul tau bun...?

* * *

Sa-mi spui te rog ce pot sa fac s-ajung

Pe bratu-mi obosit sa te astern

Si-n parul blond, prin noapte, eu sa-ti cern

Puzderia de stele de pe cer...

(2012)

Vibratia sublima sau Povestea pasului frant

De sub cortina viselor de fier

apuc in palma o vibratie sublima...

Cuprins de tine ma predau, nu cer

nimic din clipa care va sa vina...

Te prind de umar cu o frica-n cord

si iti apropii trupul de al meu

incerc sa te cuprind, nu pot...

As vrea sa fiu...dar nu sunt eu...

Din ochiul tau apus, culeg

albastrul cerului de vis...

Da-mi domnisoara pasul inapoi!

Nu pot sa merg...cu gandul tau m-ai prins...

De sub cortina viselor de fier

cladesc in tine o secunda plina;

cuprins de tine ma predau, nu cer

sa-mi dai ce nu-mi poti da...

Vibratia sublima.

(24.ian. 2012)

Blestem

Am obosit sa te mai caut

in file albe de caiet...

Iubire, blestemata fie-ti firea!

Si cat traiesc nu am sa pot sa iert

Cum m-ai facut dintr-un copil

un Om, si m-ai tarat prin mii de vieti...

Tu m-ai facut dintr-un trufas, umil,

si-acum, sa savurez tristete ma inveti...?

Cum pot sa iert c-ai ars pe rug un suflet

ce numai pentru tine a putut

sa isi transforme scancetul in urlet

cand, din copil frumos tu l-ai facut urat,

atunci, cand, cautandu-te pe tine

am vrut sa ma hranesc doar cu sublim ?

Din tot ce-ai fost, esti doar o trista amintire,

sau poate numai un mormant de chin...

Si cum mai pot sa te mai caut

acum, in file albe de caiet?

Iubire, blestemata fie-ti firea!

Si cat traiesc nu am sa pot sa iert

ca sunt acum o falnica epava

ce rataceste trista pe-al ei drum...

Eu, care asezandu-mi sufletul pe tava

m-ai chinuit, m-ai ars de tot...

M-ai transformat in scrum...

Acel deliciu spus si "ură"

Nu ai nimic din ce imi apartine,

Si nu-mi e teama astazi sa iti spun

Ca astazi o sa fie amintire

Si poate maine am sa fiu pe drum,

Fugind ca o gazela catre locuri

In care singur sa traiesc

Sa ard de viu in toate-acele focuri,

In jocuri, cum iubesc sa-mi amintesc...

Si de departe din aceasta lume

Sa ma privesti cum ma desfat

Cum sorb cu pofta din a vietii cupe

Si cum cu "viata" ma imbat !

Iar tu sa tot continui sa traiesti

Cu tot regretul de prin toate strans

Sa te urasti, sa plangi si iar sa te urasti

Sa plangi... sa te ineci in plans...

Si toata viata ta sa fie

O searbada cantare fara sens,

Un ultim vers patetic pe-o hartie...

O litera pe-o cruce, care-n ploi s-a sters...

Si-apoi sa fii in album o amintire

In focul timpului morman de scrum

Sa intelegi, si mintea ta sa stie

De ce-acel "maine" m-a gasit pe drum...

Unei muze...

Nu pot scrie tot in pagini

Cate tie am sa-ti spun.

Nu pot zugravi imagini

Pentru tot ce-mi trece-n gand.

Nu pot sta mereu departe

Zugravind tot ce traiesc

Creionand in foi de carte

Chipul celei ce-o iubesc...

Nu exista poezie

Fara-o muza sfanta care

Sa se-aseze pe hartie

In chip de semn de intrebare,

Care-ntr-insul sa zdrobeasca

Tot ce esti ori ce vei fi

Incercand sa regaseasca

Sufletul ce-l va iubi...

Nu poti scrie tot in pagini

Cate ei ai vrea sa-i spui

Nu poti zugravi imagini

Dedicate nu stiu cui...

A Fi !

Ce-a fost, a fost

Ce este nu va fi

Iar ce va fi nu este nici n-a fost !

Caci ne-am hranit din verbul "a iubi"

Iar daca-ar fi putut sa fie

Tot ar fi fost mai mult decat

O pata de cerneala pe hartie...

N-a fost nimic din tot ce-a fost

Iar daca ne-am hranit din verbul "a iubi"

Atunci si dragostea ce-a fost,

N-a fost decat o forma de trecut

A verbului "a fi" .

Declaratie

Totul este o himera

Efemera intru totul...

Iar in suflete pierdute, zac acolo aruncte

Utopii neintelese, reprimate si uitate.

Beatitudini inecate printre sticle de frumos

Exprimand betii profunde printre sticle fara "rost"

Stau acolo aruncate, la un capat de abis

Completand file de carte, care-n veacuri nu s-au scris... !

Sfat

Nu te mai gandi amice

Cum sa-i spui si ce si cum !

Cauta moment propice

Si priveste-o, nu oricum...

Cauta ca-n ochii tai

Sa inchizi tot Universul

Si nu-i spune-n mii de cai

Incurcate, "te iubesc"-ul !

De nu, cată - adanc in minte

Gandul pur si-acea simtire

Care naste lumea-n toate,

Si-apoi scrie-l poezie.

Cată-n minte vorba pura,

Versul care s-o alinte

Si asterne-i-l pe gura

Fara sa rostesti cuvinte...

Iar apoi de te saruta,

Cată-n veacuri s-o iubesti

Fiindca ea-ti va face viata

Ca pe-o carte de povesti...

Nu te mai gandi amice

Cum sa-i spui si ce si cum

Cauta moment propice

Si iubeste-o, nu oricum...

(23.aug.2008)

Nu sunt poet...

Nu sunt poet, sunt doar o umbra

A fadelor iubiri ce-au fost

Si-imbrac in slova prafuita

Tristeti si lacrimi fara rost.

Nu sunt artist, sunt doar o suma

De inutile amintiri,

Iar tot ce scriu e doar minciuna,

Caci doar imi plasmuiesc iubiri...

Nu sunt un geniu,

Nu sunt inger,

Si nici vreun drac inflacarat

Sunt doar un suflet trist, patetic

Ce-n romantism s-a imbatat...

Eu nu exist, si-n aste pagini

Va dau simtirea cea dintai

Va fac sa regasiti iubirea

Ceaci ea, e-al vostru capatai.

Uitati de mine, nu sunt viu,

Nu cautati sa ma vedeti,

Caci sunt sublimul care-ncearca

Sa mangaie numai tristeti...

Rugaciunea unui inger

Oh, Doamne! Da-mi oadata viata

In asta lume trecatoare

Si lasa-ma ca sa ma bucur

De tot ce e uman si moare!

Da-mi Doamne efemeritatea

Si teama de tot ce va fi

Caci vreau ca pentru-ntaia oara

Sa am puterea de-a iubi.

Ia-mi Doamne tot ce-i sfant

Si fa-ma simplu ca si ei

Caci am ales a-mi fi iubita

Cea mai frumoasa-ntre femei!

Si-asculta-mi Doamne rugaciunea

Si da-mi un suflet cald de om,

Caci dupa moartea ce-a fi data

Eu tot la Tine ma intorn!

Oh, Doamne ! Lasa-ma sa fiu

Stapan pe tot ce-aici imi iei

Caci am ales spre-a-mi fi iubita

Cea mai frumoasa-ntre femei...

Ruga ingerilor mortii

Lasati-mi sansa sa ma bucur

De lumea asta moarta-n care

Am regasit a mea fiinta

Si sufletul mi-e ca o floare

Lasati-mi sansa sa ma bucur

De tot ce nu puteti avea

Mai dati-mi sansa sa iubesc

Si-apoi va dau eu viata mea...

Lasati-mi sansa sa ma bucur

De tot ce este omenesc...

De nu, eu vin la voi de-a pururi,

Mai bine mor, decat sa nu iubesc... !

(2006)

Destin...

Un suflet de om

Un suflet ce moare

O privire-ascutita

Un gand care doare.

Un ochi lacrimand

Un cuprins necuprins

O privire arzand

Un ochi ce s-a stins.

Un perfect imperfect

O viata perfida

Un trup prea-frumos

Si-o privire acida...

***

Un "el" ce-a batut

Visator la-a ei usa

Si sufletul lui

Care-acum e cenusa...

Un el ce-a taiat

Fericitul ei drum

Si sufletul lui

Care-acum zace-n scrum...

***

Acesta-i destinul crud si nedrept

Al celui ce-ti da strofa

Si vibratia din piept

Aceasta este viata

Lipsita de lumina

A poetului ce moare

In strofa-i fara vina...

Acesta sunt si eu

Acesta esti si tu

Atunci cand vrem iubire

Si ni se spune... NU !

(2006)

O clipa...

O clipa a fost

O clipa am stat

O clipa-am trait

O clipa-am visat

O clipa am vrut langa tine sa fiu

O clipa a fost...

Si-acum sunt pustiu...

O clipa a fost

O clipa am stat

O clipa de vis

O clipa-n neant

O clipa am fost

O clipa ai fost...

O clipa-am avut...

O clipa...am ratat...

O clipa ai stat, m-ai ucis si-ai plecat...

(2006)

Cotidiana

Ma trezesc in ceasca de cafea dimineata

Ma beau cafea...

Si ma trezesc din asternutul meu de coaste

Ca sa imi intind carnea obosita pe trup.

Ma asez furculita pe masa dimineata

Ca sa mananc cu tine

Ca sa mananci cu mine

Sa ne sarutam ca sa avem ce manca...

Ma asez haina peste umerii tai

Ca sa te apar de vant

Si sa plang cu ploaia pe cusatura...

Ma fac stilou

Ca sa scrii cu mine,

Pe foile uitate de timp prin buzunare,

Cuvinte de iubire pe care nu le-ai spus...

Ma fac sacosa

Ca sa iti port in mine hrana de maine...

Si ma fac din nou furculita ca sa poti

Sa ma saruti hranindu-te cu timp.

Si ma fac asternut

Ca sa adormi pe mine, ca sa dorm cu tine

Sa te odihnesti, sa ne odihnim,

Sa te trezesc in ceasca de cafea

Sa te beau cafea dimineata...

Si sa ma trezesc din asternutul meu de coaste

Ca sa imi intind carnea obosita pe trup

Si sa iti fiu din nou tot ce-am fost...

(01.ian.2010)

DE CE...?

Din negura trairilor absente

Eu, tot la tine ma gandesc.

Si ma intreb de ce

Iubirile sunt inerente

De ce pretinzi ca ma iubesti?

De ce iubesc...

Si toate imi par atat de false

Ma uit la noi si-as vrea sa pot sa sper

Ca nu ne inecam in vorbe odioase

De falsa dragoste, pe care nu o cer...

Ma uit la noi si plang cu sentimente

Si ma intreb, oare de ce

Iubirile sunt toate inerente?

De ce pretind ca te iubesc...

De ce iubesti?

(01.ian.2010)

Geneza

Un ochi, nascut din ochiul ratacirii

Ti se asaza linistit

In ochi, dand nastere luminii

Din ochiul care s-a nascut... privit.

Un gand fugit dintr-un noian de ganduri

Ti se asaza ratacit

In gand, dand nastere gandirii

Din gandul care s-a nascut... gandit

Un om, nascut din lacrima gandirii

Ti se asaza linistit

In poala si da nastere iubirii

Din pantecul ce s-a nascut... iubit.

(01.ian. 2010)

Am sa mor atunci cu tine...

Tie-ti datorez ce sunt

Caci mi-ai dat o viata noua

M-ai scaldat prelung prin roua

Si m-ai zamislit din vant.

Tu mi-ai pus in spate-aripe

Si-azi ca fulgu-s de usor

Tu m-ai invatat sa zbor,

Calator prin dulce clipe...

Mama, tu mi-ai fost prin vreme

Foc aprins si apa vie

Ca ofranda-ti aduc tie

Preamarirea in catrene.

Mama-esti sangele din mine

Iar de-ar fi sa te sfarsesti,

Eu, stiind ca ma iubesti,

Am sa mor atunci cu tine...

(06.dec.2007)