Am pus genunchiul in pamant
dar nu ca sa iti cer un legamant
ai infipt in mine sulita ta otravita
oh Doamne, vorba ta nesabuita
mi-a asezat tristetea in priviri si vezi
ca de atata plans nici lacrimi nu mai curg si doare
si simt cum se sfarseste clipa mea de cautare...
Imi strang in palma sangele pe care-n vene l-am purtat
dar tot
e doar otrava si o rana-n cord...
Povestile isi scriu acum capitole finale
or sa ma doara paginile care vor ramane goale
simt cum ma sting sub ochiul tau atent
atat de orb... neobservand sfarsitul violent...
Mi-e inima intunecata si ma-ntreb
singuratatea oare vrei sa iti traiesti
sau oare numai din mandrie imi soptesti
cu glasul stins...
Vae Victis... !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu