Solitudine

In dulcele chin ai incuiat dorinta
care se naste noaptea cand in vis ne ploua
ai luat o inima curata
si ai retezat-o in doua...

Si sangele care a mai ramas tinzand spre tine
a curs, si toata dragostea curata s-a ascuns
in intunericul apasator, curgand cu soarele
spre implacabilul apus...

Sub pleoape mi-am inchis privirea
din ochiul nesatul sa planga,
un viitor ascuns intr-un trecut
batut de ticaitul ceasului in dunga...

Si de atunci imi sangereaza pe caiet stiloul
si palmele-mi sunt singure de noi
ma dor peretii camerei cu usile-ncuiate
si ma apasa timpul care nu se-ntoarce inapoi...

"Pe cai !" sau "Pe curand !"

Nu ti-am cerut nimic
din ce n-ai fi putut sa-mi dai !
Astazi, te rog, pastreaza tot ce ai
nu mai imi pasa cine esti
nu-mi pasa daca stai !

In fond, n-ai fost decat o sursa de durere
o suferinta scrisa intr-un vers
iar pentru mine n-ai avut decat tacere
in tot ce-a fost, azi nu gasesc un sens...

Asa ca am pus capat suferintei
si sincer, astazi, n-am niciun regret;
am sa schimb litera din alfabet
si n-am sa mai scriu pentru tine niciun rand
asa ca-ti spun "Pe cai !" sau... "Pe curand !"

Cu dragostea pe tabla de sah

Ne sunt pionii toti rapusi
invinsi sub miza jocurilor fara rost
ne-a fost iubirea ca un joc de sah
si stau acum sa ma intreb : la ce folos ?

Nebunii mei, m-au parasit,
norocul i-a impins spre alte zari
de cand pe tabla mea ai poposit
Regina, peste turnurile-nalte pan' la nori...
Iar caii, toti loiali, pierit-au printre sute de mutari
au reusit sa iti rapuna caii si-apoi turnul,
insa, raniti fiind, murit-au amandoi...

Si-apoi din locul meu de Rege
mi-am aruncat privirea peste zari
si am vazut ca locul regelui de langa tine era gol
precum e locul gol in stanga mea...
si m-am decis ca, pas cu pas, sa-naintez prin spatii
sa mi te-apropii, tu Regina, cu-ale tale gratii...

Dar la jumatea drumului zarit-am
nebunii stand de straja-n fata ta
mergand la pas...
doar unul a-ndraznit sa cada... unul a ramas...
Vazandu-se ca-i singur si tinzand spre locul
atat de gol din dreapta ta
a ridicat cu furie in aer spada
din flanc... punandu-ma in sah...

Si-atunci am stat si m-am gandit...
Eu, os domnesc si calapodul lumii,
osanda sa imi fie oare
sa duc o lupta... cu nebunii ?

Intelepciunea insa m-a impins
s-astept nebunul sa devina las
si iata, azi, cand se sfarseste timpul
doar eu si tu am mai ramas...

Iar in singuratatea ta, de frica
m-ai atacat, m-ai asezat in sah !
Fara sa vezi,
ca-n asteptarea clipei care va sa vina
eu, te astept sa muti...

E garda la Regina...

De bello nostrum

Ea : Ce faci, ai plecat sau ma ignori ?

El : Eu, te astept, tu nu m-ai invatat
sa te ignor, sa uit de tine!
Etern m-ai invatat sa te astept...

Ea : Dar eu sunt cea care te-asteapta
sa imi rasari tu, soare peste lumi
sa imi cobori... o umbra de iubire
peste sani...

El : Si cum se face ca-asteptarea ta
inseamna-n ochii tai uitare
cand esti prea mandra sa admiti ca ma iubesti
cand esti prea muta sa-ti aud chemarea ?

Ea : Te rog sa vezi, te rog sa crezi
ca-mi este gandu-ntunecat
si sa aleg imi este-atat de greu
cand, nefiind iubita nu am invatat vreodata sa iubesc
iar tu apari de nicaieri si ma inveti
cum sa traiesc...?

El : Iubirea pentru tine-nseamna-nsingurare
si-apoi ma-ntrebi de ce si inima din piept te doare...?
Eu de iubire-o viata-ntreaga n-am sa fug
dar am sa fug de tine, cand nu-mi spui
nici DA nici NU...
Daca iubire pentru mine n-ai
te-ntreb cu inima deschisa... ce mai stai?
Ce-ti pasa azi de suferinta mea
cand tu vreodata nu ai suferit?
Cand nici macar nu ai iubit...?
Cand toata lumea te-a iubit
si ai ucis pe toti sub nepasarea ta...
Ce-ti pasa de mai moare unul
sau sihastrie fie-i viata sa...?
Singuratatea ta-mi va fi companion
de drum prin vreme
si singur ai sa ma gasesti pe-aici...
Asa ca pleaca azi si cata alte brate sa te cheme
si lasa-ma sa imi imbratisez singuratatea
in tacere...

Unu impartit la doi

Singuratatea cea de veacuri m-a-ndemnat
ieri sa te caut, azi sa te gasesc
iar maine sa ma vada tot cu tine
si anul plin sa ne gaseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI...

Neimplinirea, infamia si minciuna
de secole intregi te-au indemnat
ieri sa m-astepti, azi sa ma intalnesti
iar maine sa te vada tot cu mine
si anul plin sa ne gseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI

De astazi prinde-ma de mana !
Caci timpul isi apleaca fruntea coplesit
iar veacul plin are sa ne gaseasca tot pe noi
acelasi UNU impartit la DOI...

Resemnare

Noroaiele societatii noastre
au ucis in noi fecundul sentiment
cu care am crescut, copii fiind
prin lumea asta de ciment
in care am cimentuit fiinta
cu mii de apasari absurde

N-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...

Si au sadit in uterul din care ne-am nascut
un sentimemt infam pe nume Ura
ne-au luat si inima din piept
ne-au luat si painea de la gura...

Si intrebam de ce uitam sa mai iubim
de ce ne-ascundem dupa vorbe moi
cand azi de nimeni nu ne este frica
cand am uitat sa ne mai fie frica
doar de noi...

Si am ajuns sa ne ucidem ingerii
care ne-au fost mereu acolo, pazitori.
Le bem cu-atata sete creierii
si-apoi ii intrebam ca tampii :
"De ce mori? "

Iar dragostea-a ajuns sa fie
din incurabil sentiment
o boala lunga si chinuitoare
tot vrand sa o tratam ii cautam medicament
fara-a-ntelege ca-insusi tratamentul doare...

       *       *       *

Ne-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...

Eternitate de cerneala

Am sa iti dau in dar secunda
care sa te cuprinda in magia ei,
in care sentimentele abunda
in care tot ce ai e tot ce vrei

Am sa alung din lumea ta pustiul
singuratatilor fara de margini
am sa-ti sadesc in ochi "a fi-ul"
scriindu-te eterna-n mii de pagini

pe care sa la rup cu mila
din suflet si sa le arunc in vant
ca sa te poarte peste spatii, tu, sublima
si-o lume-ntreaga sa te stie
c-ai existat si te-am iubit pe-acest pamant.

Iar ochiul tau vreodata sa nu planga
ca a ramas captiv intr-o secunda
iar glasul tau sa nu ramana niciodata mut
caci tot ce ai acum e... tot ce-ai vrut...

Chemarea lui Eros

Ungherele absurde ale camerei ma cheama
peretii albi de creta ma trezesc
ma cheama asternutul de zapada
in noaptea din privirea ta sa ma cufund
si in sarutul de pe buza ta sa ma topesc

Ma cheama pernele de puf
ma cheama aerul pe care il respiri
cadenta inimii din pieptul tau ma cheama
ma cheama langa tine si misterul din priviri...
Ma cheama mana ta firava care a ratacit in parul meu
ma cheama langa tine trupul tau de fata
care imi cere-n adieri fierbinti... sa il sarut...

Si-atunci rasar din colturile-ntunecate
si ma prefac in unda peste trupul tau
si ma prefac lumina-n ochiul tau
pe buze ma prefac sarut, si ma prefac in inima
sa iti incap in piept mereu...

De sub lumina focului plapand
cearsafurile vii se razvratesc
atunci cand trupul tau invata sa iubeasca
atunci cand stelele de pe cupola lui Atlas se prabusesc
si se prefac lumina-n parul tau...
Cand Luna se revarsa peste chip
tu uiti sa mai respiri si,
violent rapind tacerea noptii,
cladesti din mii de soapte,azi,
firescul... Te iubesc...

Confesiunea Cavalerului Tristei Figuri

Am ridicat de-atatea ori cu furie in aer spada
mandriei si orgoliului nemasurat, necontenit
si am ucis in mine si dorinta dar si dragostea
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

Si m-am temut adesea de tradare
iar cand am fost tradat, cu sange m-am hranit
si-am ars cu falsele iubiri pe tradatori
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

Si-am razbunat cu furie... cu ura
orice farama data de iubire, si-am trait
in solitudine apasatoare si in intuneric
sfarsind de-atatea ori... neimplinit

       *       *       *

Dar iata, te-am gasit pe tine, suflet viu, fugar
cu toata dragostea nedata catre tine vin
mi-e inima de gheata... gandul indoit
mi-e teama sa nu te strivesc si sa raman si-acum
neimplinit...

Sa nu pleci niciodata, iti fagaduiesc
ca nu ma tem in fata dragostei sa fiu umil
sa nu ma-ntrebi, in schimb, de ce eu te iubesc
primeste-ma si lasa-ma ca, implinindu-te
sa fiu de astazi implinit !

Mi-a fost atata vreme drumul
singur si sinuos...
Dar pasul tau, de langa pasul meu
il face astazi... mai frumos

Imi simt sfarsitul mai departe
cu fiecare clipa-n care-mi esti,
ma simt tot mai aproape de pamant
cu fiecare clipa-n care-ti sunt...

       *       *       *

Si n-am sa mai ridic in aer spada
mandriei si orgoliului nemarginit !
Am sa hranesc dorinta dar si dragostea...
Sfarseste-mi agonia cu iubire,
Fa-ma implinit... !

Vae Victis

Am pus genunchiul in pamant
dar nu ca sa iti cer un legamant
ai infipt in mine sulita ta otravita
oh Doamne, vorba ta nesabuita
mi-a asezat tristetea in priviri si vezi
ca de atata plans nici lacrimi nu mai curg si doare
si simt cum se sfarseste clipa mea de cautare...
Imi strang in palma sangele pe care-n vene l-am purtat
dar tot
e doar otrava si o rana-n cord...

Povestile isi scriu acum capitole finale
or sa ma doara paginile care vor ramane goale
simt cum ma sting sub ochiul tau atent
atat de orb... neobservand sfarsitul violent...

Mi-e inima intunecata si ma-ntreb
singuratatea oare vrei sa iti traiesti
sau oare numai din mandrie imi soptesti
cu glasul stins...
Vae Victis... !

De dor... ma doare

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si-mi pare
ca fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si de dor... ma doare...

       *       *       *

Atat de singuri par pe ceruri norii
calatorind pamantul, parca plang
cand ma privesc din inaltimea lor
cum ii petrec cu ochiul verde
si de dor ma ploua
si ma frang in mii de picaturi si-atunci
ma doare apasarea timpului in care
obrazu-mi sta brazdat de-o lacrima firava,
in care tamplele imi sunt zdrobite de-amintiri...
Eu am ramas aici, te-astept, de ce nu-mi vii... ?

Imi bat in poarta-atatea suflete fugare
cersind cu ochi livizi doar vise de un leu.
M-am saturat sa fiu bagaj de amintiri vulgare,
vreau sa traiesc mai mult de-o noapte,
vreau... mereu...

Ma simt atat de singur printre oameni
ca-mi vine-acum de oameni sa m-ascund
sa fug de ei, sa fug de tine
sa-mi plang in liniste singuratatea
cu lacrimi grele ochii sa-mi inund...

       *       *       *

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si doare
cand fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si, de dor... ma doare...

Scrisoarea calatorului in timp

Sfarama-ma, aduna-ma, cuprinde-ma
aduna azi bucatile din mine
care s-au risipit de-atata timp
in tine...

Saruta-ma, aduna-ma, cuprinde-ma
renaste azi iubirea care a murit in mine
in ani de cautari, de ratacire, de nestire
fara tine

Iubeste-ma, cladeste-ma si tine-ma de mana
si-ajuta-ma sa regasesc in mine
acel om care-a murit de cand nu mai imparte
secunda mea la doi... cu tine
secunda ta la doi... cu mine...

De nu, striveste-ma in palma ta
si-arunca-ma in toate cele patru zari,
dar sa nu uiti ca-n piept ai inima si existenta mea
si-oricat voi rataci in veacuri de nestire si de cautari
din pieptul tau, si inima si existenta
'or sa ma cheme si au sa-mi arate
de-a pururi... drumul inapoi...