Sertarul cu versuri

O-istorie de vise

de ganduri si idei

de sentimente stinse

de mult in ochii ei...

O carte fara nume

cu povestiri prezente

care se scriu in tine

cu vise inocente

Semnate viu cu sange

din trupul care plange

avid de-o imbratisare

sa cada in visare

sa cada de pe soclul

nespuselor cuvinte

tinandu-te in brate

sa mearga inainte

sa scrie-n-continuare

o poveste care doare

din ganduri si idei

pierdute-n ochii tai...

Sertarul cu strofe "Intr-un cantec de vioara"

Intr-un cantec de vioara

ma ascund in glasul tau

urmaresc in note triste

un trecut in care eu...

necreat in asta lume

ma jucam prin gandul tau...

O idee fara nume

un gand bun... sau un gand rau...

Ma prefac in om si astfel

ma apropii sa te simt

intru tot, si pielea alba

cu nesat sa ti-o ating.

Si sa plang in parul tau

lacrimi care n-au fost planse

prefacute-n pietre scumpe

care inca n-au fost stranse...

Si sa strang usor in palma

trupul tau atat de pur

intr-o zi, in miez de toamna

sub intinsul de azur...

Intr-un cantec de vioara

sa ma pierd in glasul tau

sa renasc din note triste-n

lumea asta ... un gand rau...

Sertarul cu amintiri

Hai sa Fugim din lumea asta fada

a neplacerilor ce zilnic le-nfruntam

hai sa iesim din inchisoarea vremii

ce numai spre durere ne-ndeamna sa visam...

Haide sa colindam in libertate

sa cautam al timpului-nceput

si sa ne bucuram intaia oara

de ce descoperim si nu de ce-am stiut.

Hai sa uitam deci, tot ce-i muritor,

din ale vremii mreje sa iesim,

si printre stelele intinderii celeste

misterul lumilor sa dezvelim...

Nu poate fi-nceput fara sfarsit

nu pot fi ingeri fara Dumnezeu...

Si nici in lumea asta moarta,

de n-ai fi tu, n-as exista nici eu...

Acum inchide ochii si viseaza

si tine-mi mana strans la pieptul tau...

Si iata cum in lumea asta fada

tu esti Zeita, iara eu sunt ... EU.

Relatare din Natura CAP. 1

M-am oprit la un capat de timp sa ii ascult acestuia curgerea fluida prin universul acesta al nostru in care om cu om se regasesc si parca trecand asa unul pe langa altul isi deschid unul altuia cartea lor cu vise si isi povestesc unul altuia bucurii si tristeti, vise si vise interzise...

M-am asezat langa cursul unui rau si ascultand curgerea lui am dat cu ochii de o piatra. Si piatra era atat de trista.... Si am intrebat piatra " De ce esti atat de trista?" Si ea mi-a raspuns : " Pentru ca eu sunt doar o piatra peste care aceasta apa curge, si care apa, imi rupe in curgerea ei cate o parte din mine, mai mica sau mai mare, pe care o duce undeva atat de departe incat eu sa nu o mai pot gasi... iar eu sunt condamnata sa stau aici si sa privesc cum parti, mai mari sau mai mici din mine, se duc acolo unde apa vrea sa le duca..." Si atunci neintelegand ce piatra a vrut sa spuna i-am spus pietrei " Curgi si tu cu apa si vezi unde va vrea ea sa te duca..." Si ea mi-a raspuns... "Este datoria mea de piatra sa raman aici... " Am zabovit si am privit-o in continuare parca intristat de tristetea ei si aproape mut... caci numai ganduri imi mai treceau prin cap atunci dar cuvintele nu mai vroiau sa curga... Ascultand curgerea apei am privit din nou spre piatra si piatra mi-a spus... "De-as putea sa fiu peste apa... sa pot si eu sa ascult vantul... sa aud si eu unde sunt bucatile rupte din suratele mele pietre de aici din apa... Caci eu voi fi fost deasupra si nicio bucata din mine nu va mai fi plecat vreodata...." Am privit-o din nou absent si i-am spus... " Curgi cu apa ... nu te irosi aici ... caci intr-o zi nu vei mai putea sa fii piatra ci vei fi nisip... Ai sa iti doresti atunci sa mai poti fi piatra .... sa poti curge cu apa..." Iar piatra imi raspunse... " Am sa fiu nisip,sau voi fi insasi apa... va fi prea tarziu sa mai fiu piatra...."