Agonie

Imaginea ta, ma izbea
de peretii camerei goale
sub ochii goi de plans ai chipului de mama.
Pumnii mei suparau aerul
uscat in varul vechi
spulberand in jurul meu
amintiri si vise
create din nimic...

Pe pumnul meu, nimicul desena
echimoze triste
de sange fiert in venele subtiate.
Oasele mele ruginite
se spargeau in bucati
de mici sau mari regrete
proaspat nascute.

Regretam nimicul dat;
refuzam sa primesc nimicul
in timp ce imaginea ta ma izbea de toti peretii.
Plamanii mei se sufocau in fumul gros
al unor vise nepermise...

Pe trupul meu strivit
nimicul desena echimoze triste
de sange fiert in venele subtiate.

Imaginea ta ... ma strivise...

Noapte

Noaptea se lasa greu
peste umerii mei
peste tamplele mele
peste ochii mei inchisi
in lumea viselor
furate din noaptea
ochilor tai...

Somnul meu zbuciumat
imi chinuie trupul
zvacnind pe cadenta sparta
a unei inimi obosite...

Apatic, simt noaptea
cum se lasa peste tamplele mele
peste umerii mei...

Lumea viselor mele
ma fura din noaptea
ochilor tai...

Daca ai sti

Daca ai sti cate sperante
stau sparte astazi pe parchet,
ai rupe tacerea cu vorbe suave
strivind orice regret...

Macar daca-ai sti ca mana asta-ti scrie
in versuri durerea prin timp
ai rupe tacerea cu vorbe suave
si-ai da mangaierea-unui chip

brazdat de lacrimi de chin din iubire
inecata in sticle de vin,
ai sterge toate semnele rele
si-ai cere din nou sa devin

aceeasi imagine vie pe care
ai sperat si tu sa o vezi,
speranta de viata si dulce-asteptare
in care inca sa crezi.

Macar dac-ai sti-azi cate sperante
stau sparte-n bucati pe parchet
ai rupe tacerea cu vorbe suave
strivind ... orice regret.

Agricultorul Iubirii

Am semanat in tine amintiri frumoase
din care astazi nu-ntelegi nimica
Le vezi ca niste investitii proaste
azi cand pe cerul nostru norii se ridica...

Sunt nori de lacrimi grele de adio
si pare ca pamantul nostru se desparte;
dar are sa rasara soarele-ntro zi
si roadele iubirii au sa creasca
si ele, parca peste noapte
si-au sa strapunga zorii zilelor de dor
chiar daca astazi simti ca toate mor
si dor si par neadevaruri...

Ai semanat in mine amintiri frumoase
din care astazi poate nu-nteleg nimic
le vad ca niste investitii proaste
de sentimente nepermise;
dar timpul are sa imi demonstreze
ca nu sunt doar culturi de toamna...
Compromise.

Prea Mult Rau

Prea mult rau a curs intre noi,
torente de lacrimi, de ura si ploi.
E vremea sa facem un pas prin furtuna
sa nu mai privim inapoi.

Un vis retezat in doua iluzii
e proiectia noastra-n prezent.
Si-o lume strivita sub multe confuzii
ma chinuie azi permanent.

Trec ore absurde-necate in lacrimi
prin ceasul vietilor noastre.
Apuse sunt clipele rupte din spatii
apuse sunt zarile-albastre.

Prea multa ura a curs intre noi
si raul tot ma sugruma.
E timpul cu pace sa topim un razboi
cu soare sa-ucidem furtuna !

Nu pierdem nimic, cum nu am pierdut
dar raul asta-i prea mult...

Singura Lumina

Te vad de departe, semeni cu luna
atat de alba si suava
si blanda...

Lumina blanda a chipului tau
imi mangaie privirea.

Te vad, te cer, de pe cerul tau
sa cobori, sa ma cuprinzi...
sa ma alinti cu lumina blanda
a chipului tau...

Singura lumina pe care o pastrez
in ochi, imprimata... pe retina...

Portret fara chip

Imi lipsesc ochii cu care te-am vazut atunci
ca sa te mai vad si acum.
Imi stau orbiti... in orbite

Imi lipsesc urechile cu care te-am ascultat atunci
sa pot sa te aud si acum.
M-au asurzit soaptele...nesoptite

Imi lipsesc buzele cu care te-am sarutat atunci
cand am vazut un chip frumos
si am simtit sublimul nascut pe buzele tale... sublime

Ma vad, ma ador si admir perfectiunea imperfectiunii
sunt doar un portret fara chip, pe o panza de timp
pictat de o mana confuza
intr-o lumina difuza...

Tu, ai fost creatoarea chipului meu.

Reverie

Atat de frageda pe brate-mi stai
atat de bine-ti sta, cu noapte in privire,
si rosul de pe buzele pe care mi le dai
intr-un sarut atat de lung si proaspat
ca roua diminetilor de mai.
Atat de fin m-atinge palma ta pe chip...

Si plang...

Te rog, mai stai!
Tu, roua-a diminetilor de mai
dintr-un sarut atat de lung si pur
ca rosul de pe buzele pe care mi le dai
cand noaptea ti se-ascunde in priviri...
Atat de frageda pe brate-mi stai !

Si ma trezesc...

In jur... doar vantul
isi trece mainile prin parul meu.

Tu... Unde esti ?
Unde sunt eu...?

Alb

Peretii albi ma respira...

Intins, pe un pat de cuie
sangerez amintiri...

Obrajii mei se albesc,
te pierd din mine
sangerand amintiri.

Te-am inchis cu pleoapa ochiului meu
in inima care iese din piept.
Te cert cu mangaierea palmelor pe chip
cu sarutul vanat... rece
Te pierd din mine
prin lacrimi moi pe obrazul alb

Te cuprind cu ultima lumina.
Ma sting...

Rosul din sangele meu
se pierde in alb
in albul peretilor care ma respira...

Dor de tine

In jocul dintre real si ireal
palmele mele ti-au cunoscut trupul
candva, intr-o seara, pe culmile unei stanci...
Azi, ma intorc in acelasi loc
doar ca sa-mi umplu ochii
cu amintiri inchise
in negrul ochiului tau.
Rescriu o amintire
cu un gand si intind palmele si te cer.
Dor de tine...

Jos in iarba, doi serpi,
traiesc jocul iubirii : real si ireal...

Palmele mele cuprind zarea
desenand in lumina apusului
Trupul tau...

Noaptea din privirea ta inghite
jocul umbrelor... te vad ?
Nu! Vad doar ce simt.
Dor de tine...