In jocul dintre real si ireal
palmele mele ti-au cunoscut trupul
candva, intr-o seara, pe culmile unei stanci...
Azi, ma intorc in acelasi loc
doar ca sa-mi umplu ochii
cu amintiri inchise
in negrul ochiului tau.
Rescriu o amintire
cu un gand si intind palmele si te cer.
Dor de tine...
Jos in iarba, doi serpi,
traiesc jocul iubirii : real si ireal...
Palmele mele cuprind zarea
desenand in lumina apusului
Trupul tau...
Noaptea din privirea ta inghite
jocul umbrelor... te vad ?
Nu! Vad doar ce simt.
Dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu