De veghe in lanul cu prosti - Cap. 2. -

Din ciclul "De veghe in lanul cu prosti" dam citire... Sunt atat de multe de scris despre aceasta categorie de oameni incat o viata nu iti ajunge sa tot scrii. Continuand povestea cu si despre "oile lui Dumnezeu", incep sa cred mai nou ca, a fi credincios inseamna a te limita la conditia omului de o prostie incomensurabila. Incep sa cred ca Facultatea de Teologie te invata timp de "n" ani de studiu cum sa fii o viata intreaga un prost fara perspective. Daca as avea vreodata ocazia, l-as intreba pe Dumnezeu cum poate sa admita ca, Luminatiei Lui, sa ii slujasca asemenea oameni? Cum poate sa admita ca invataturile sale sa fie propovaduite de catre niste indivizi atat de "seci" in cap? Cum poate un om neinvatat sa propovaduiasca o invtatura, fie ea si invatatura crestina? De ce spun "fie ea si invatatura crestina". Am sa va raspund. Spun "fie ea si invatatura crestina" deoarece invatatura crestina nu este o invatatura prin esenta cuvantului, ci este un model extrem de voalat al indoctrinarii, al limitarii, al plafonarii si chiar al profanarii persoanei in sensul sau de entitate complexa, o profanare a intimitatii entitatii, un mod primar de coexistenta a omului cu sinele (sa nu intelegem prin invatatura crestina ceea ce se intelege pri invatatura divina pentru ca cele doua nu sunt nicidecum echivalente). A se intelege prin coexistenta primara, acel tip de coexistenta in care sinele este "supusul austriac" al omului, in fapt, al omului in calitatea sa de animal, mai mult sau mai putin rational; sinele pierzandu-si astfel rolul sau de propulsor al entitatii umane privita prin prisma imaterialitatii spirituale a sa, ca si creatie universala rotunda, desavarsita. Cum ai putea macar sa soptesti despre desavarsire, ca sa nu mai zic sa vorbesti despre ea, in cazul unor asemenea animale imbracate in sutana? Pai nu poti... De ce? Este simplu. Pentru ca nu te lasa animalele sa atingi asemenea limite inalte in ce le priveste. Aceste animale se complac in aceasta cocina a vietii asa cum porcii, dac imi pemiteti aceasta comparatie aparent fortata, mananca din propriile fecale stiuletele de porumb pe care tot ei, in nesimtirea lor, il arunca acolo si, in urma acestei mese copioase, sunt multumiti ca au mancat si ei ceva; acel ceva nefiind nici pe departe hrana pura a sufletului, daca vreri, in sensul invataturii lui Dumnezeu.
Ma uit la ei, si vad o gloata de oameni imracati in negru purtand crucifixul la gat si tinand in gura, preacinstita sula, asemeni copiilor pofticiosi care cu atat drag tin in gura o acadea.
Ma intreb, cum ii mai tine Dumnezeu pe Pamant si mai ales cum alege Dumnezeu sa trimita in sfanta lui Biserica asemenea tampiti ca sa citeasca cu atat sarg Evanghelia, pe care sa o asculte cu atat atentie babele, in mod evident trecute la menopauza. Pai daca acesti oameni ar fi sa se comporte in forma lor primara, cum ar trebui sa sune Preasfanta Evanghelie? Ar trebui sa sune cam asa: "Din Sfanta evanghelie dam citire... in sula mea[...], Doamne miluieeeeeste....in sula mea....[...] Domnului sa ne rugam ... in sula mea..." Asa? Asemenea conduita trebuie sa aiba acesti "unsi" in viata de zi cu zi, incat sa iti inchipui ca la fiecare virgula din Evanghelie ar trbui sa apara virgula orala "in sula mea"? Nu! NU si NU! Dar ce sa faci? De la atat scarba si Dumnezeu si-a intors fata de la noi, si se pare ca a ales sa dezvolte prin facultati o infloritoare afacere cu bovine, pe care sa le plaseze apoi in piata muncii prin biserici, iar acesti produsi ai Providentei, mai apoi, sa mimeze slujbe interminabile, mugind cu atata nesat de sa se cutremure turla bisericii de durere, iar babele cretine sa adoarma sub glasul "cristalin" al boului "plin de har". Probabil in acest mod trebuie sa credm in Dumnezeu... cine stie...

Concluzia... Prin bunatatea Sa, Dumnezeu, ii iarta, si ii lasa sa moara... prosti.

De veghe in lanul cu prosti - Cap. 1. -

Intr-un spatiu in care timpul trece atat de repede iar evenimentele se scurg aproape absente prin societate, la un capat de realitate m-am orpit si eu cateva minute sa vad cam ce se mai intampla in jurul meu. Cu ochii parca obositi de atatea imagini jignitoare pentru orice inteligenta care mai are ceva respect de sine, m-am asezat la o masa in campusul unei universitati constantene si, facand putina economie de vedere, mi-am astupat privirea cu un vid, ascultand fel de fel de mii de conversatii din jurul meu. Subiecte si subiecte, discutii si discutii, unele despre ultimele tipuri de masini, altele despre ultimele colectii din lumea modei, ma rog, discutii de dragul discutiei. Si totusi timpul nu contenea sa treaca, la fel ca si oamenii din jurul meu. Si iar subiecte si subiecte, discutii si discutii, unele mai cretine decat altele. Intrun final...ceva interesant... Si iata cum, prostia umana se transforma in prostie cosmica, o prostie cosmica avand iz de Providenta insa. Langa masa la care stateam se asaza la un moment dat un grup de "ilustrii" studenti la Teologie. Discutia lor... ar fi o blasfemie sa o reproduc, ar trebui sa imi neg, sa imi reneg si sa imi ras-reneg credinta, in momentul in care as incepe sa va povestesc despre ce, si cum se vorbea, asa ca ma voi abtine. Cert este ca, in fata unei asemenea discutii, pana si secunda si-a plecat urechea si s-a oprit din scurgerea ei fireasca sa ii asculte, coborand pana la minim coeficientul ei de inteligenta. Imi este extrem de greu sa cred ca insusi Dumnezeu foloseste organul,daca are vreunul, ca semn de punctuatie,cum ar spune unii, si mai ales imi este extrem de greu sa cred ca limbajul clerical este atat de sarac in cuvinte si atat de bogat in ineptii. Iata cum din nimc se nasc intrebarile...
Ma intreb, de cand preotia se invata in facultate? De cand orice onanist devine preot? Ma gandesc oare cum sa ma duc eu in fata unui asemenea om si sa ii spun..."Sarut mana parinte?" Care mana? Mana "utila" sau... mana... "cealalta"? Adica, in ce mod sa accept ca o oaie bleaga sa imi fie parinte spiritual un om al carui univers este dominat de fel de fel de fantezii pornografice care, oricum nu va cunoaste niciodata infaptuirea. Sa accept sa imi fie puse pirostriile pe cap de catre o mana"necurata" si mai ales nedemna? NU! Eu nu accept; prefer sa fiu declarat eretic si scos in afara ordinii crestine. In fine... cum,de altfel si secunda se plictiseste sa asculte asemenea idiotenii, s-a hotarat sa treaca si... a trecut... iar in trecerea ei i-a luat si pe cei trei dobitoci de langa mine.
Sunt revoltat, dar ce sa fac? Daca in societatea zileor noastre a fi cult este echivalent cu a fi prost, sociopat, nebun si mai stiu eu cum... Ce sa fac...? Ce mai ramane sa fac...? Nimic, iar ca un las ce sunt, voi lasa povara raspunsului la toate aceste intrebari despre ce inseamna sa fii un bun crestin, cu frica de Dumnezeu, celor care se vor obosi sa citeasca aceasta fila de viata cotidiana... Eu, ma retrag; imi deschid din nou ochii si privesc la fel de trist in trecut catre acea lume apusa a omului care, odata de mult, s-a pretuit pe sine si mai ales a pretuit cultura.
Concluzia...

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
M. Eminescu.