sâmbătă

Sertarul cu versuri

O-istorie de vise
de ganduri si idei
de sentimente stinse
de mult in ochii ei...

O carte fara nume
cu povestiri prezente
care se scriu in tine
cu vise inocente

Semnate viu cu sange
din trupul care plange
avid de-o imbratisare
sa cada in visare

sa cada de pe soclul
nespuselor cuvinte
tinandu-te in brate
sa mearga inainte

sa scrie-n-continuare
o poveste care doare
din ganduri si idei
pierdute-n ochii tai...

luni

Sertarul cu strofe "Intr-un cantec de vioara"

Intr-un cantec de vioara
ma ascund in glasul tau
urmaresc in note triste
un trecut in care eu...

necreat in asta lume
ma jucam prin gandul tau...
O idee fara nume
un gand bun... sau un gand rau...

Ma prefac in om si astfel
ma apropii sa te simt
intru tot, si pielea alba
cu nesat sa ti-o ating.

Si sa plang in parul tau
lacrimi care n-au fost planse
prefacute-n pietre scumpe
care inca n-au fost stranse...

Si sa strang usor in palma
trupul tau atat de pur
intr-o zi, in miez de toamna
sub intinsul de azur...

Intr-un cantec de vioara
sa ma pierd in glasul tau
sa renasc din note triste-n
lumea asta ... un gand rau...

duminică

Sertarul cu amintiri



Hai sa Fugim din lumea asta fada
a neplacerilor ce zilnic le-nfruntam
hai sa iesim din inchisoarea vremii
ce numai spre durere ne-ndeamna sa visam...

Haide sa colindam in libertate
sa cautam al timpului-nceput
si sa ne bucuram intaia oara
de ce descoperim si nu de ce-am stiut.

Hai sa uitam deci, tot ce-i muritor,
din ale vremii mreje sa iesim,
si printre stelele intinderii celeste
misterul lumilor sa dezvelim...

Nu poate fi-nceput fara sfarsit
nu pot fi ingeri fara Dumnezeu...
Si nici in lumea asta moarta,
de n-ai fi tu, n-as exista nici eu...

Acum inchide ochii si viseaza
si tine-mi mana strans la pieptul tau...
Si iata cum in lumea asta fada
tu esti Zeita, iara eu sunt ... EU.

vineri

Relatare din Natura CAP. 1

M-am oprit la un capat de timp sa ii ascult acestuia curgerea fluida prin universul acesta al nostru in care om cu om se regasesc si parca trecand asa unul pe langa altul isi deschid unul altuia cartea lor cu vise si isi povestesc unul altuia bucurii si tristeti, vise si vise interzise...

M-am asezat langa cursul unui rau si ascultand curgerea lui am dat cu ochii de o piatra. Si piatra era atat de trista.... Si am intrebat piatra " De ce esti atat de trista?" Si ea mi-a raspuns : " Pentru ca eu sunt doar o piatra peste care aceasta apa curge, si care apa, imi rupe in curgerea ei cate o parte din mine, mai mica sau mai mare, pe care o duce undeva atat de departe incat eu sa nu o mai pot gasi... iar eu sunt condamnata sa stau aici si sa privesc cum parti, mai mari sau mai mici din mine, se duc acolo unde apa vrea sa le duca..." Si atunci neintelegand ce piatra a vrut sa spuna i-am spus pietrei " Curgi si tu cu apa si vezi unde va vrea ea sa te duca..." Si ea mi-a raspuns... "Este datoria mea de piatra sa raman aici... " Am zabovit si am privit-o in continuare parca intristat de tristetea ei si aproape mut... caci numai ganduri imi mai treceau prin cap atunci dar cuvintele nu mai vroiau sa curga... Ascultand curgerea apei am privit din nou spre piatra si piatra mi-a spus... "De-as putea sa fiu peste apa... sa pot si eu sa ascult vantul... sa aud si eu unde sunt bucatile rupte din suratele mele pietre de aici din apa... Caci eu voi fi fost deasupra si nicio bucata din mine nu va mai fi plecat vreodata...." Am privit-o din nou absent si i-am spus... " Curgi cu apa ... nu te irosi aici ... caci intr-o zi nu vei mai putea sa fii piatra ci vei fi nisip... Ai sa iti doresti atunci sa mai poti fi piatra .... sa poti curge cu apa..." Iar piatra imi raspunse... " Am sa fiu nisip,sau voi fi insasi apa... va fi prea tarziu sa mai fiu piatra...."