Atat de frageda pe brate-mi stai
atat de bine-ti sta, cu noapte in privire,
si rosul de pe buzele pe care mi le dai
intr-un sarut atat de lung si proaspat
ca roua diminetilor de mai.
Atat de fin m-atinge palma ta pe chip...
Si plang...
Te rog, mai stai!
Tu, roua-a diminetilor de mai
dintr-un sarut atat de lung si pur
ca rosul de pe buzele pe care mi le dai
cand noaptea ti se-ascunde in priviri...
Atat de frageda pe brate-mi stai !
Si ma trezesc...
In jur... doar vantul
isi trece mainile prin parul meu.
Tu... Unde esti ?
Unde sunt eu...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu