De dor... ma doare

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si-mi pare
ca fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si de dor... ma doare...

       *       *       *

Atat de singuri par pe ceruri norii
calatorind pamantul, parca plang
cand ma privesc din inaltimea lor
cum ii petrec cu ochiul verde
si de dor ma ploua
si ma frang in mii de picaturi si-atunci
ma doare apasarea timpului in care
obrazu-mi sta brazdat de-o lacrima firava,
in care tamplele imi sunt zdrobite de-amintiri...
Eu am ramas aici, te-astept, de ce nu-mi vii... ?

Imi bat in poarta-atatea suflete fugare
cersind cu ochi livizi doar vise de un leu.
M-am saturat sa fiu bagaj de amintiri vulgare,
vreau sa traiesc mai mult de-o noapte,
vreau... mereu...

Ma simt atat de singur printre oameni
ca-mi vine-acum de oameni sa m-ascund
sa fug de ei, sa fug de tine
sa-mi plang in liniste singuratatea
cu lacrimi grele ochii sa-mi inund...

       *       *       *

Atat de singura imi pare marea
si-atat de singur sunt si doare
cand fiecare val imi sfasie retina
din ochiul care nu te vede, te viseaza
si, de dor... ma doare...