Chemarea lui Eros

Ungherele absurde ale camerei ma cheama
peretii albi de creta ma trezesc
ma cheama asternutul de zapada
in noaptea din privirea ta sa ma cufund
si in sarutul de pe buza ta sa ma topesc

Ma cheama pernele de puf
ma cheama aerul pe care il respiri
cadenta inimii din pieptul tau ma cheama
ma cheama langa tine si misterul din priviri...
Ma cheama mana ta firava care a ratacit in parul meu
ma cheama langa tine trupul tau de fata
care imi cere-n adieri fierbinti... sa il sarut...

Si-atunci rasar din colturile-ntunecate
si ma prefac in unda peste trupul tau
si ma prefac lumina-n ochiul tau
pe buze ma prefac sarut, si ma prefac in inima
sa iti incap in piept mereu...

De sub lumina focului plapand
cearsafurile vii se razvratesc
atunci cand trupul tau invata sa iubeasca
atunci cand stelele de pe cupola lui Atlas se prabusesc
si se prefac lumina-n parul tau...
Cand Luna se revarsa peste chip
tu uiti sa mai respiri si,
violent rapind tacerea noptii,
cladesti din mii de soapte,azi,
firescul... Te iubesc...