Resemnare

Noroaiele societatii noastre
au ucis in noi fecundul sentiment
cu care am crescut, copii fiind
prin lumea asta de ciment
in care am cimentuit fiinta
cu mii de apasari absurde

N-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...

Si au sadit in uterul din care ne-am nascut
un sentimemt infam pe nume Ura
ne-au luat si inima din piept
ne-au luat si painea de la gura...

Si intrebam de ce uitam sa mai iubim
de ce ne-ascundem dupa vorbe moi
cand azi de nimeni nu ne este frica
cand am uitat sa ne mai fie frica
doar de noi...

Si am ajuns sa ne ucidem ingerii
care ne-au fost mereu acolo, pazitori.
Le bem cu-atata sete creierii
si-apoi ii intrebam ca tampii :
"De ce mori? "

Iar dragostea-a ajuns sa fie
din incurabil sentiment
o boala lunga si chinuitoare
tot vrand sa o tratam ii cautam medicament
fara-a-ntelege ca-insusi tratamentul doare...

       *       *       *

Ne-au luat nenorocitii fata
si ochii din orbite ni i-au scos
ne-au jupuit si pielea de pe chip
ne-au luat si carnea de pe os...