Dreptul la Timp

Din tot ce-a fost, n-a mai ramas nimic
decat un univers anost, si inca-atat de mic
in care tot ma chinui in zadar sa fiu,
in care-am invatat sa-nvat ce stiu.

Si-acum, de nicaieri, apari ca o himera
ca o iluzie a celui care spera,
tu esti vibratia pe care-n piept o simt
si tu ma faci sa cer dreptul fiintial
la timp...

Gandindu-ma la tine recompun
un "EU" format din tot ce-am reusit s-adun
dupa furtunile care-au batut in lat si-n lung
si m-au facut sa fiu ce sunt.

* * *

Azi, ma hranesc din zambetul tau cald,
in ochiul tau caprui ma scald,
rasar din chipul tau senin,
mai alb, mai bland, mai viu si vin
purtand in piept vibratia primordiala
a omului care-a invatat sa dea, mai mult decat sa ceara;
pentru ca eu am invatat sa simt...

* * *

Cu palma chipul ti-l alint
si astazi numai pentru noi
cer dreptul existential...
La timp...

(09.feb.2012)