Atat de lungi imi par secundele acestea
pe care singur le petrec
scriindu-mi abatut povestea
trairilor pe care tot incerc
sa le cladesc atent in fiecare suflet
in care ma refugiez ca un orfan
nascut din cine stie care pantec
in cine stie care an...
* * *
Si totusi, cu atata abstinenta
ma chinui sa cladesc in fiecare cord
un sentiment mai falnic si mai trainic
decat castelul oricarui bun lord.
Dar vad ca sunt precum el, mesterul Manole,
cand in zadar incerc sa construiesc
un edificiu viu, in suflete frivole...
Caci pana-n zori, toate se prabusesc!
* * *
Si toata viata mea pare sa fie
o trista poezie fara sens
in care-astern versificatii pe hartie
nascute dintr-un sentiment intens
si dintr-o inima pustie
ce pare ca, la imparteala...
ea... mi-a fost daruita... Mie...
(4. feb. 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu