apuc in palma o vibratie sublima...
Cuprins de tine ma predau, nu cer
nimic din clipa care va sa vina...
Te prind de umar cu o frica-n cord
si iti apropii trupul de al meu
incerc sa te cuprind, nu pot...
As vrea sa fiu...dar nu sunt eu...
Din ochiul tau apus, culeg
albastrul cerului de vis...
Da-mi domnisoara pasul inapoi!
Nu pot sa merg...cu gandul tau m-ai prins...
De sub cortina viselor de fier
cladesc in tine o secunda plina;
cuprins de tine ma predau, nu cer
sa-mi dai ce nu-mi poti da...
Vibratia sublima.
(24.ian. 2012)
Nu pot sa cred... In general, o poezie transmite fiecarei persoane exact starea de care ''are nevoie'' in momentul respectiv sau... in mod normal in viata de zi cu zi. Eu sunt putin bulversata de trairile ce izvorasc din aceste versuri si... multitudinea de concluii pe care le pot trage citindu-le. In jurul tuturor ideilor pe care le poti gasi plimbandu-te ''printre randuri'', pluteste timid cea principala... nu imi pot da seama insa care din ele este ''EA''.
RăspundețiȘtergere