Lectie de sintaxa a iubirii

In lumea asta-n care totul se sfarama
Mai am in mine o farama de "a fi"
Satul de conjugarea verbului "a sti"
Incerc acum sa-l inteleg pe "a iubi".

Dar intr-un mod cu totul aparent
Si dupa ce m-am straduit atat de mult,
Nu am putut sa gust din forma de prezent
In schimb, m-am ghiftuit cu forma de trecut.

Cat despre viitor sa nici n-aud
Cand in prezent tot mi se spune "NU"!
In consecinta, pentru mine, viitorul,
Ramane numai un subiect tabu.

          *          *          *

Caci visele in "azi" se construiesc
Si nu imi pasa maine ce va fi...
Iubeste-ma acum ca poate maine,
Satul de "am iubit" sau "voi iubi",
Eu, pentru tine, n-am sa fiu
Decat o forma de trecut al lui "a fi"

          *          *          *
Si-n lumea asta-n care tu-ti impui sintaxa
Eu de prezent am sa m-ocup cat mai traiesc.
Asa ca, lasa-ma sa imi incep cuminte fraza
Cu verbul pus la forma de prezent...
Deci... eu iubesc...