Ontologie

Te iubesc...
Aceste doua cuvinte
Din care s-a nascut umanitatea...

Aceste doua cuvinte s-au nascut
din suferinta Primului Om, creat cu totul singur,
din extazul sau ulterior, atunci cand si-a vazut perechea...
Aceste doua cuvinte sunt sinteza vietii
primul si ultimul nostru scop pe Pamant...

De ce nu ma asculti ?
Caci n-ai sa intelegi
cati ani de cautare stau in aceste cuvinte
si n-ai sa intelegi ca oasele bunicilor bunicilor tai
stau in aceste cuvinte de care tu iti bati, uneori, joc...
Si n-ai sa intelegi ca, la origini,
primul tau tata a fost Adam
iar mama ta a fost suferinta lui in fata insingurarii, pana la Eva.

Asculta-ma, caci n-ai sa intelegi
ca, in fapt, tu esti aceste doua cuvinte.
Pentru ca inainte de a fi vreodata trup pe acest Pamant,
ai fost un "te iubesc !" intr-o scrisoare de dragoste.

Nu rade acum ! Caci razi de Dumnezeu !
Pentru ca prima forma de iubire
a fost manifestata chiar de catre El
in fata propriei Sale creatii...

Te-ai invatat sa spui prea lesne "Te iubesc ! "
tot vrand sa pari mai tandra, mai cuceritoare;
sa stii ca aceste vorbe nu-s biletul catre dormitor.
Mai mult decat o declaratie de-amor,
ele sunt juramantul cel mai scump al unui om !

Te iubesc...
Aceste doua cuvinte din care,
prin voia Providentei,
s-a nascut umanitatea...

Traieste-le atunci cand le rostesti !
Si-atunci cand le rostesti, TRAIESTE !

(06.mar.2012)