Pe bratu-mi obosit sa te astern
Si-n parul blond, prin noapte, eu sa-ti cern
Puzderia de stele de pe cer...
Sa-mi spui te rog cum as putea s-ajung
Sa stiu ce despre tine nu-i stiut
Sa pot sa-ti dau eternitatea-ntr-un minut
Tot ce vreodata ti-ai dorit si n-ai avut...
* * *
Stii tu cumva, cat imi doresc sa pot
In ochiul tau cel verde sa ma pierd
Pe pieptul meu sa te asez usor
Cu palma-mi moale, chipul sa-ti dezmierd ?
Stii tu cumva cat imi doresc acum
Sa sorb cu sete din sarutul tau
Sa ma dezic de tot ce este rau
Hranindu-ma din sufletul tau bun...?
* * *
Sa-mi spui te rog ce pot sa fac s-ajung
Pe bratu-mi obosit sa te astern
Si-n parul blond, prin noapte, eu sa-ti cern
Puzderia de stele de pe cer...
(2012)
Daca toata lumea ar comunica asa... viata ar arata cu totul diferit. Frumos ar fi ca... oricui i-ai dedicat aceasta poezie, sa-ti raspunda in aceeasi maniera...
RăspundețiȘtergerema tem ca va ramane doar... o "fada iubire"....
RăspundețiȘtergereEsti foarte pesimist. In lumea asta nimic nu mai este imposibil. Un lucru este cert insa: ''Fada'' nu poate sa ramana decat daca nu ai ''gustat'' din ea deloc. Ceea ce nu cred atata vreme cat iti intoarce sufletul pe dos atat de rau... incat sa fie capabil sa-si exprime suferinta in versuri...
RăspundețiȘtergerestrong on the surface.... :|
RăspundețiȘtergere