in file albe de caiet...
Iubire, blestemata fie-ti firea!
Si cat traiesc nu am sa pot sa iert
Cum m-ai facut dintr-un copil
un Om, si m-ai tarat prin mii de vieti...
Tu m-ai facut dintr-un trufas, umil,
si-acum, sa savurez tristete ma inveti...?
Cum pot sa iert c-ai ars pe rug un suflet
ce numai pentru tine a putut
sa isi transforme scancetul in urlet
cand, din copil frumos tu l-ai facut urat,
atunci, cand, cautandu-te pe tine
am vrut sa ma hranesc doar cu sublim ?
Din tot ce-ai fost, esti doar o trista amintire,
sau poate numai un mormant de chin...
Si cum mai pot sa te mai caut
acum, in file albe de caiet?
Iubire, blestemata fie-ti firea!
Si cat traiesc nu am sa pot sa iert
ca sunt acum o falnica epava
ce rataceste trista pe-al ei drum...
Eu, care asezandu-mi sufletul pe tava
m-ai chinuit, m-ai ars de tot...
M-ai transformat in scrum...
Fiecare culoare ce ne contureaza existenta, are un scop anume si este aplicata la timpul ei. Odata aplicata, incepe sa se imprastie in diferite locuri tocmai pentru a completa perfect peisajul vietii noastre. Pana sa ajunga perfect insa, trece prin multe faze, mai urate sau mai frumoase, mai colorate sau mai decolorate, care ne arata intr-un final ca au avut un scop precis. Acela de a creea tabloul perfect. Poate ca acum pictura ta e putin mai decolorata dar cauta prin culorile pe care le-ai aplicat deja nuanta pe care ai putea sa o folosesti pentru a-ti duce tabloul in urmatorul stadiu. Daca nu o gasesti... nu dispera.. Dupa cum am mai spus, fiecare culoare este aplicata la timpul ei. In loc sa ramai trist asteptand momentul, joaca-te cu cele existente...
RăspundețiȘtergere