Ceasul

Ai stat sa te gandesti vreodata
ca, ceasu-n egoismul sau
nu ne masoara viu secunda,
ci masurandu-se pe sine
ne minte si ne va minti mereu?

Ai stat sa te gandesti vreodata
de ce secunda n-a putut
sa ne cuprinda fericirea
de-a ne privi in ochi,
desi-ar fi vrut?

Ai stat sa te gandesti vreodata
ca, omu-n egoismul sau
a capturat, din timp, secunda
si-a oferit-o ceasului
drept pretuit cadou?

Te-ai intrebat de ce nu ne incape timpul
de ce el nu ne binecuvanteaza clipa
in care mana mea iti mangaie plapanda chipul
in care-aripa mea ti-a intalnit, in zborul ei,
aripa?

De ce ne prabusim in jale
cand zborul nostru-atat de lin
se-nalta falnic peste zare
dar moare frant si inecat
in chin?

E pentru ca am luat secunda
din timpul nostru si privind spre ceas
nu mai iubim, traind armonios cu timpul
ci intrebam mereu doar...
"Cat ne-a mai ramas...?"