A fadelor iubiri ce-au fost
Si-imbrac in slova prafuita
Tristeti si lacrimi fara rost.
Nu sunt artist, sunt doar o suma
De inutile amintiri,
Iar tot ce scriu e doar minciuna,
Caci doar imi plasmuiesc iubiri...
Nu sunt un geniu,
Nu sunt inger,
Si nici vreun drac inflacarat
Sunt doar un suflet trist, patetic
Ce-n romantism s-a imbatat...
Eu nu exist, si-n aste pagini
Va dau simtirea cea dintai
Va fac sa regasiti iubirea
Ceaci ea, e-al vostru capatai.
Uitati de mine, nu sunt viu,
Nu cautati sa ma vedeti,
Caci sunt sublimul care-ncearca
Sa mangaie numai tristeti...
Nu incerca sa ascunzi tot ceea ce te face sa vibrezi. Stii... e un citat al lui Jim Rohn care spune: “The walls we build around us to keep sadness out also keeps out the joy.”
RăspundețiȘtergeretermenul ... "a vibra" imi este foarte familiar... chiar as spune ca imi apartine... si este un cerc foarte restrans de oameni carora le-am vorbit despre..."a vibra"... incep sa imi dau seama cu cine stau de vorba... am restrans cercul de "suspecti"
RăspundețiȘtergereE foarte probabil ca acest termen sa te reprezinte. Dar de aici pana la a-ti apartine e cale lunga. Din cate stiu eu exista in dictionar si este folosit de multa lume care ii cunoaste toate sensurile. Nu inteleg insa cum de am ajuns sa fac parte dintr-un ''cerc de suspecti''.
RăspundețiȘtergereSi apropo. Enescu era cel care spunea {nu stiu daca primul sau nu dar cert este ca inaintea ta :)}: ''Ceea ce e important în artă, e să vibrezi tu însuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze''. Asta am vrut eu sa specific atunci cand am spus sa nu ascunzi tot ceea ce te face sa vibrezi.
RăspundețiȘtergereSuperba!!!!Felicitari!!
RăspundețiȘtergere