Relatare din Natura CAP. 1

M-am oprit la un capat de timp sa ii ascult acestuia curgerea fluida prin universul acesta al nostru in care om cu om se regasesc si parca trecand asa unul pe langa altul isi deschid unul altuia cartea lor cu vise si isi povestesc unul altuia bucurii si tristeti, vise si vise interzise...

M-am asezat langa cursul unui rau si ascultand curgerea lui am dat cu ochii de o piatra. Si piatra era atat de trista.... Si am intrebat piatra " De ce esti atat de trista?" Si ea mi-a raspuns : " Pentru ca eu sunt doar o piatra peste care aceasta apa curge, si care apa, imi rupe in curgerea ei cate o parte din mine, mai mica sau mai mare, pe care o duce undeva atat de departe incat eu sa nu o mai pot gasi... iar eu sunt condamnata sa stau aici si sa privesc cum parti, mai mari sau mai mici din mine, se duc acolo unde apa vrea sa le duca..." Si atunci neintelegand ce piatra a vrut sa spuna i-am spus pietrei " Curgi si tu cu apa si vezi unde va vrea ea sa te duca..." Si ea mi-a raspuns... "Este datoria mea de piatra sa raman aici... " Am zabovit si am privit-o in continuare parca intristat de tristetea ei si aproape mut... caci numai ganduri imi mai treceau prin cap atunci dar cuvintele nu mai vroiau sa curga... Ascultand curgerea apei am privit din nou spre piatra si piatra mi-a spus... "De-as putea sa fiu peste apa... sa pot si eu sa ascult vantul... sa aud si eu unde sunt bucatile rupte din suratele mele pietre de aici din apa... Caci eu voi fi fost deasupra si nicio bucata din mine nu va mai fi plecat vreodata...." Am privit-o din nou absent si i-am spus... " Curgi cu apa ... nu te irosi aici ... caci intr-o zi nu vei mai putea sa fii piatra ci vei fi nisip... Ai sa iti doresti atunci sa mai poti fi piatra .... sa poti curge cu apa..." Iar piatra imi raspunse... " Am sa fiu nisip,sau voi fi insasi apa... va fi prea tarziu sa mai fiu piatra...."